La Editura Pandora M (Grupul Editorial Trei), au apărut volumele „Alte camere, alte glasuri de ieri” de Alex. Leo Şerban, colecţia “Cercul Poeţilor Apăruţi”, cu o prefaţă de Svetlana Cârstean, “Millennium, Stieg şi eu” de Eva Gabrielsson, în traducerea lui Doru Mareş, “Înăuntrul Regatului – Viaţa mea în Arabia Saudită” de Carmen Bin Laden, în traducerea lui Laurenţiu Dulman, colecţia “Reality Shock” şi “Wikileaks – mărturisirile purtătorului de cuvânt al celui mai periculos website din lume” de Daniel Domscheit-Berg şi Tina Klopp, în traducerea Laurei Fota-Karsch, colecţia “Reality Shock”. Noutăţile editoriale pot fi găsite în această perioadă în cadrul Bookfest 2011, la Romexpo, Pavilionul C1, standul A02.
„Alte camere, alte glasuri de ieri” de Alex. Leo Şerban
“Va fi o mare surpriză: poeziile scrise de Alex. Leo Şerban dau, într-un fel, cheia alcătuirii lui sufleteşti: încăperile şi glasurile sale interioare erau înalt poetice.
O provincie sentimentală, ciclu scris la 25 de ani, are falduri mateine, răsfăţuri desuete risipite după voie de o baghetă ludică. Tonul este în răspăr şi în opoziţie cu toate vocile oficiale ale acelei vremi. Un an mai târziu, Aprilie orb şi, desigur, întunecat, dă seama de cruzimea lumii, filtrată estetic: după ce viaţa te face bucăţele, poezia te recompune din cioburi, într-un vitraliu. Dar gustul de cenuşă rămâne. În alte camere, alte glasuri de ieri (1986) e o ţesătură de voci lirice întinse pe pânzele unor mari pictori. Ultimele două părţi, Grădini(2005) şi Lispoeme (2010) sunt peisaje-stări, esenţe, ca viaţa dezbărată de coji inutile. Poemele lui Alex. Leo Şerban sunt atinse de graţie: ce-a încercat a reuşit fără greş, fără efort. O carte minunată.”, a scris Ioana Pârvulescu.
Alex. Leo Șerban (1959 – 2011), critic de film, jurnalist, traducător și artist vizual, a debutat în 1976 cu un poem în engleză publicat în revista americană Chicago Review. A colaborat cu numeroase reviste românești (Secolul 20, Secolul 21, Contrapunct, România literară, Luceafărul, Litere, arte, idei, Caiete critice, Euphorion, Vatra, Balkon – Idea) și străine (Cover Magazine, SUA). A fost senior editor la revista Dilema Veche până în toamna anului 2009. A fost asistent universitar la catedra de limbi și literaturi străine a Universității București (1990-1991) și lector la catedra de comunicare audiovizuală a Academiei de Teatru și Film din București (1998-2000).
A făcut parte din numeroase jurii internaționale în cadrul unor expoziții de artă și festivaluri de film. A publicat următoarele cărți: Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele (Idea Design&Print, 2004, în colaborare cu Mihai Chirilov și Ștefan Bălan), Dietetica lui Robinson (Curtea Veche, 2006), De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema (Polirom, 2006), 4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc (Polirom, 2009).
“Millennium, Stieg şi eu” de Eva Gabrielsson
Într-o incendiară carte de memorii, scrisă în colaborare cu jurnalista Marie-Françoise Colombani, Eva Gabrielsson, partenera de viaţă a lui Stieg Larsson, spune adevărul despre scrierea trilogiei “Millennium” și despre regele romanului poliţist scandinav, dispărut prematur, în contextul unor dispute familiale aprinse în jurul posterităţi acestuia.
“Înăuntrul Regatului – Viaţa mea în Arabia Saudită” de Carmen Bin Laden
„Înăuntrul Regatului – Viaţa mea în Arabia Saudită” este cartea de memorii a lui Carmen Bin Laden, soţia – venită din inima Europei – a unuia dintre cei 54 de fraţi ai lui Osama Bin Laden.
Iraniană după mamă, dar născută și crescută în ţara tatălui ei, Elveţia, Carmen Bin Laden cade pradă farmecului irezistibil al lui Yeslam Bin Laden, un tânăr saudit inteligent, bogat și cosmopolit, și îl urmează, iniţial în SUA, apoi în Arabia Saudită.
În anii în care femeile occidentale atingeau apogeul emancipării și întreg Occidentul era puternic marcat de revoluţia sexuală, Carmen alege viaţa de soţie în Arabia Saudită, o ţară religioasă și conservatoare, hotărâtă să reziste prin orice mijloace – inclusiv prin fanatism religios – în faţa asaltului modernităţii.
Cartea lui Carmen Bin Laden înregistrează șocul și dezorientarea profundă pe care un venetic – o femeie venită din Occident – le experimentează în contact cu o societate închisă, cum e aceea guvernată de dinastia Al-Saud. Ea propune, în același timp, o imagine detaliată a vieţii din interiorul clanului Bin Laden.
“Wikileaks – mărturisirile purtătorului de cuvânt al celui mai periculos website din lume” de Daniel Domscheit-Berg şi Tina Klopp
Fiindcă a fost efectiv implicat, Daniel Domscheit-Berg este singurul capabil să spună povestea în întregime. În 2006 se lansează WikiLeaks: cea mai puternică şi influentă organizaţie specializată în publicarea de documente provenind din scurgeri de informaţii. Acestea dezvăluie secrete de ordin politic și strategic, precum și ilegalităţi, mergând de la nerespectarea legii şi corupţie, şi până la încălcarea drepturilor omului. WikiLeaks este un subiect care a ocupat mult timp prima pagină a ziarelor, întrucât a publicat materiale confidenţiale de natură guvernamentală, corporatistă, organizaţională sau religioasă, păstrând tot timpul anonimatul surselor sale. Declaraţiile făcute în acest timp de fondatorul organizaţiei, Julian Assange, au stârnit controverse imense.
Daniel Domscheit-Berg s-a alăturat organizaţiei imediat după înfiinţarea ei, devenind purtătorul de cuvânt al acesteia. WikiLeaks a făcut publice informaţii din dosarele secrete ale SUA, prezentând materiale despre Biserica Scientologică, războiul din Afganistan şi Irak sau scandalul Cablegate.
“În ultimii ani, WikiLeaks s-a dezvoltat mult, mai mult chiar decât mi-aş fi imaginat eu în 2007. Eu m-am alăturat proiectului aproape întâmplător şi din curiozitate. A făcut din noi, nişte băieţi palizi care-şi petreceau timpul în faţa calculatorului şi a căror isteţime ar fi trecut altfel neobservată, nişte persoane publice, care au ajuns să inspire teamă politicienilor, şefilor de firme şi ştabilor militari din lumea întreagă. Probabil am apărut în coşmarurile lor. Probabil nu puţini dintre ei şi-ar fi dorit să nu existăm. Acesta a fost cândva un sentiment grozav.” (Daniel Domscheit-Berg)
