Recent, la Bookfest, în cadrul unei dezbateri organizate de Uniunea Editorilor din România, am fost invitat să-mi spun punctul de vedere în legătură cu relansarea industriei editoriale în România. Pretextul de la care am plecat l-a constituit „Manifestul cărţii”, scris şi postat pe Net de scriitorul Vasile Ernu, pe 28 februarie 2011. Fără a relua multele analize publicate de AgenţiadeCarte despre piaţa de carte autohtonă, remarc totuşi că Manifestul lui Vasile Ernu, care oferă câteva soluţii practice şi posbile, a rămas doar în stadiul de prilej de ipoteze pentru internauţi. Şi la dezbaterea de la Bookfest, actorii acestei industrii au lipsit, probabil descurajaţi de faptul că în ultimii ani tot felul de apeluri ale asociaţiilor de editori n-au avut nici un efect în faţa decidenţilor politici şi guvernamentali.
Fără o întâlnire a tuturor celor interesaţi de soarta cărţii, mă gândesc aici la reprezentanţii asociaţiilor de scriitori, editori, bibliotecari şi distribuitori de carte, în care să fie adunate toate propunerile de armonizare ori de modificare ale unor prevederi juridice şi fiscale în favoarea cărţii, fără o infrastructură în distribuţie şi în promovare, fără aportul financiar al statului la campanii pro-lectură şi de achiziţii de carte, fără ajutorul financiar dat profesorilor şi studenţilor prin bonurile valorice de carte, ne vom plânge cu toţii de sistemul nostru editorial mereu şi mereu în criză.
Am spus-o şi la întâlnirea de la Bookfest: fără efortul tuturor celor care formează industria editorială şi fără lobby parlamentar pentru o Lege a produselor culturale prin care să fie asigurată o protecţie juridică, fiscală şi o infrastructură de nivel european, vom avea doar lamentări şi frustrări!
Dan Mircea CIPARIU