La Editura RAO, în colecţia “Biblioteca Gabriel García Márquez”, a apărut volumul “N-am venit să ţin un discurs” de Gabriel García Márquez, în traducerea Tudorei Şandru Mehedinţi. Volumul de faţă reuneşte 22 de texte, majoritatea inedite, dar şi unele rătăcite sau uitate, destinate a fi citite în public, pe care autorul – astăzi în vârstă de 83 de ani – le-a scris de-a lungul prodigioasei sale vieţi.
Este impresionant evantaiul tematic al acestor texte, care alcătuiesc o sugestivă sinteză a obsesiilor literare ale celui care a scris romanul “Un veac de singurătate”, dar şi a susţinutelor lui preocupări în calitate de cetăţean al Americii Latine şi al lumii, de la problematica legată de Columbia natală, la cea privind viitorul tineretului şi procesul de educaţie
în America Latină, sau la proliferarea nucleară şi dezastrele ecologice pe plan mondial.
De un interes major este, de bună seamă, discursul la primirea Premiului Nobel, în 1982, intitulat „Singurătatea Americii Latine“, considerat o capodoperă a genului.
Prin tălmăcirea acestei valoroase cărţi în limba română, publicul cititor are fericita ocazia să facă o incursiune, dintr-un alt unghi şi sub o altă lumină, în fascinantul univers al creatorului „realismului magic“, neîndoios unul dintre geniile în viaţă ale literaturii mondiale.
“Citind aceste discursuri redescopăr cum m-am schimbat şi am evoluat ca scriitor.”, a mărturisit Gabriel García Márquez.
Gabriel García Márquez, născut în Columbia, este una dintre personalităţile cele mai importante şi influente ale literaturii universale. Distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1982, romancierul este şi povestitor, eseist, critic de cinematograf, autor de scenarii şi, mai cu seamă, intelectual implicat în toate problemele timpului nostru, în primul rând cele care afectează iubita sa Columbie, dar şi America Latină în general. Figură proeminentă a aşa numitului „realism magic“, în cadrul căruia istoria şi imaginaţia ţes urzeala unei literaturi vii, ce respiră prin toţi porii, este neîndoios făuritorul uneia dintre lumile narative cele mai bogate în semnificaţii cărora le-a dat naştere limba spaniolă în secolul XX. Printre romanele sale
cele mai importante figurează Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morţi anunţate, Ceasul rău, Generalul în labirintul său, Dragostea în vremea holerei, volumul de povestiri Douăsprezece povestiri călătoare şi piesa de teatru Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat aşezat. În 2002 şi-a publicat prima parte a autobiografiei, A trăi pentru a-ţi povesti viaţa.
