Joi, 26 mai 2011, ora 17:00, la standul Editurii Herald din cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2011, va avea loc lansarea volumului “Isihasmul sau meşteşugul liniştirii” de Vasile Andru, în prezenţa autorului. Volumul a apărut în colecţia “Confluenţe”.
Isihasmul este redescoperit. Lumea află despre el, se apropie de el, vrea să practice. Acest interes sporit se constată mai ales în spaţiul ortodoxiei, unde isihasmul este „la el acasă”. Catolicismul recuperează şi el isihasmul, Vaticanul dă un îndemn la integrarea acestei practici în viaţa spirituală. Astfel, în anii noştri, încetează definitiv o polemică veche.
Polemica isihastă a început la 1341, între două personalităţi simbol: ortodoxul Grigorie Palamas de la Muntele Athos, adept al contemplaţiei şi apărător al isihaştilor, şi dominicanul Varlaam din Calabria, adversar al contemplaţiei, adversar al rugăciunii isihaste, adept al autorităţii sacramentelor, al celor 7 taine.
Polemica aceasta, discutată cu obidă de unii teologi, trebuie apreciată ca un catalizator formidabil: graţie ei, isihasmul a câştigat contur precis, fundamentare teologică şi filosofică, transformându‑se – din exerciţiu individual izolat (datând din paleocreştinism), – în curent spiritual structurat.
“Isihasmul (din grecescul hesychia = tăcere, linişte şi concentrare interioară) este o tradiţie contemplativă datând din primele secole ale erei creştine. El se organizează ca o mişcare de renaştere spirituală cu numele de „isihasm” în secolul XIV, pe Sf. Munte Athos. Dar practica „rugăciunii neîntrerupte”, care stă în centrul acestui curent înnoitor, datează din vechime. Emblematice sunt cuvintele îngereşti, auzite în minte de Arsenie cel Mare (354-449), pe când era un senator roman; cuvinte care i-au „programat” restul vieţii, spre isihasm în Nitria (Egipt): „Tace, fuge, quiesce” (Taci, fugi, linişteşte-te)”, a scris autorul.
