La Editura Curtea Veche Publishing a apărut volumul “A doua zi după moarte” de Dan Stanca, în colecţia “Un roman”. “Dan Stanca este singurul prozator de factură eliadescă pe care-l avem. Singurul la care realismul cotidian şi teroarea istoriei fac saltul brusc în metafizic, în simbolismul tradiţiei hermetice, singurul alchimist narativ interesat – fascinat, de fapt – de camuflarea sacrului în profan. “ (Dan C. Mihăilescu)
Romanul „A doua zi după moarte” este cartea unei înălţări la cer. Prin ceea ce propune se poate spune că ar descinde din fantasticul sud-american, cu precizarea că autorul nu se complace în tot felul de eresuri pitoreşti, ci caută de fiecare dată sensul, aşa cum este încorporat în scenariul fantastic al cărţii. O tânără emigrează în Germania în anii ’80, dar revine în ţară în anii ’90, fiind uluită de ceea ce vede aici. Însoţită de un bărbat bizar, ea traversează toate etapele unei purificări severe, până în momentul în care reuşeşte să se desprindă complet de balastul existenţei fizice. Romanul poate fi socotit şi un conflict dintre Teorie reprezentată de un grup de intelectuali, prieteni ai tinerei, şi Faptă, aşa cum tânăra şi-o asumă, ieşind astfel din sfera dezbaterilor sterile. Aşa cum spun majoritatea msiticilor, acolo unde este instinct puternic există şi chemare spirituală. Este şi cazul eroinei noastre a cărei viaţă palpitantă nu s-a bazat pe ceea ce putem numi geniul cuminţeniei. Dimpotrivă, ea a riscat, pendulând între păcat şi virtute până când întreaga ei creaţie ajunge să se învecineze cu sfinţenia.
Dan Stanca a publicat până în prezent 16 romane, dintre care amintim “Morminte străvezii”, “Mila frunzelor”, “Noaptea lui Iuda”, “Drumul spre piatră”, “Ultimul om”, “Cei calzi şi cei reci”, “Mut”, “Mutilare” etc. A primit de două ori Premiul Uniunii Scriitorilor, în anii 1998 şi 2003, tot de două ori Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în 2001 şi 2009. A fost în mai multe rânduri nominalizat la premiile USR. Romanul său “Noaptea lui Iuda”, poate cel mai bine receptat de critică, a fost nominalizat în anul 2008 la premiul „cea mai bună carte a anului“, decernat de revista România literară. Dan Stanca a publicat, de asemenea, sute de articole în presa culturală. A fost tradus în reviste din Spania, Serbia, Italia, Slovenia, Ungaria, Germania. Este considerat un promotor al romanului fantastic cu substrat metafizic, îmbinând grotescul cu vizionarismul.
