Marţi, 5 aprilie 2011, ora 14:00, în Amfiteatrul 101 al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (str.Traian Mosoiu, nr. 71, Cluj), va avea loc lansarea volumului “Fănuş Neagu. Interviuri”, Editura Dacia XXI, (ediţie îngrijită, prefaţă şi notă asupra ediţiei de Ilie Rad şi colaboratorii săi: Iulia Becheş, Elena Bulea, Andrei Candrea, Cezar Candrea, Daniela Cilibiu, Emilia Filipoiu, Alexandra Furnea, Andrea Nagy şi Nicoleta Şincan), colecţia “Personalităţi româneşti in interviuri”. La eveniment vor lua cuvântul: prof. univ. dr. Mircea Popa, prof. univ. dr. Aurel Sasu, Ioan Vădan ‒ directorul Editurii Dacia, prof. univ. dr. Ilie Rad, precum şi studenţii colaboratori la această ediţie.
“Volumul de faţă reuneşte un număr de 37 de interviuri cu Fănuş Neagu, apărute exclusiv în presa scrisă (unele existente şi în variantele on-line ale publicaţiilor respective), din intervalul 1965-2011, respectiv de la primul interviu acordat lui Contantin Ţoiu, până la cel mai recent (ianuarie 2011), luat de Ana-Maria Vulpescu, de la Jurnalul naţional. Un număr de 22 de interviuri au fost luate înainte de 1989, iar 15 – după această dată. Au rămas neincluse în volum încă 25 de interviuri, menţionate în Notă asupra ediţiei. Între realizatorii de interviuri incluse în volum îi amintim pe Adrian Păunescu, Florin Mugur, Mircea Vaida, George Arion, Mihai Ungheanu, Ilie Purcaru, Ion Drăgănoiu, Leo Butnaru, C. Stănescu, Nicolae Băciuţ, Marius Tucă ş.a. Ediţia are 9 fotografii (unele inedite), două texte facsimilate şi un portret grafic de Silvan.
Volumul face parte dintr-un amplu proiect ştiinţific, iniţiat la Catedra de Jurnalism a UBB, privitor la valorificarea activităţii publicistice a marilor scriitori şi artişti români (avem peste 100 de nume incluse în planul editorial), un proiect unic în România, pe care, dacă nu îl facem noi, nu îl va mai face nimeni! (Următoarele două volume de profil îi au ca autori pe Marin Sorescu şi Florin Piersic.)
Ediţia este importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este un proiect editorial realizat de un profesor împreună cu studenţii săi, care s-au implicat excelent, de-a lungul mai multor luni, în realizarea ediţiei (identificarea interviurilor, transcrierea riguroasă a acestora, verificarea citatelor, compararea variantelor, elaborarea notelor şi comentariilor, corectura etc.). Ei au verificat la propriu experienţa-legendă a lui Tudor Vianu (despre care se zice că venea de la Belgrad, unde era ambasador, la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, pentru a verifica … un citat!). De asemenea, cei nouă studenţi au trăit pe cont propriu o mică experienţă de benedictin, de editor profesionist, meserie pe cale de dispariţie în România. Aceşti studenţi sunt acum atât de bine pregătiţi, încât pot realiza şi singuri o ediţie similară, din publicistica altui scriitor român.
În al doilea rând, ediţia are multe atribute ale unei ediţii critice. De pildă, unii autori şi-au republicat interviurile cu Fănuş Neagu în volume proprii. Analiza comparativă a celor două sau trei variante (din revistă şi din volum, respectiv din volumele apărute înainte şi după 1989) pune în evidenţă meandrele, rigorile şi ciudăţeniile cenzurii comuniste, dar şi ale “hirii” umane! Ceea ce se putea spune într-un interviu din revistă, nu se mai putea publica în volum, aprobat de alţi cenzori, în alt timp istoric, pasajele eliminate de cenzură fiind marcate corespunzător în volum. Există apoi autori care l-au obligat pe Fănuş Neagu la tot felul de declaraţii faţă de politica momentului respectiv (vorbim de perioada anterioară anului 1989). Când şi-au republicat interviurile în volum (după 1990), unii intervievatori au eliminat întrebările “compromiţătoare” pentru ei! Şi acestea se pot citi în ediţia de faţă.
Tipărirea unor interviuri din două vârste politice diferite (înainte şi după 1989) pune în evidenţă consecvenţa de opinii şi atitudini a lui Fănuş Neagu, spiritul său critic, lipsa de obedienţă faţă de puterea politică trecătoare, o atitudine destul de rară la scriitorul român.
În fine, ediţia este extrem de atentă la problema transcrierii textelor, având în vedere că interviurile au fost publicate în două epoci ortografiec diferite.
Lectura integrală a acestor interviuri mi-a provocat, pe lângă inerentele satisfacţii, şi serioase nemulţumiri. Dacă în timpul cenzurii comuniste nu se putea întreba orice (de fapt se putea întreba, dar nu se putea publica!), nu acelaşi lucru se întâmplă după 1989. Multe din interviurile realizate după 1989 şi-au atins doar parţial obiectivul, prin lipsa de profesionalism a celor care întrebau, respectiv prin documentarea jalnică, „după ureche”, a acestora, prin slaba lor familiarizare cu opera şi activitatea lui Fănuş Neagu. E adevărat că multe interviuri au fost realizate ad-hoc, cu ocazia prezenţei scriitorului la diverse manifestări literare şi culturale, dar parcă aceasta nu-i scuză în totalitate pe unii intervievatori. Oricum, în locul unei întrebări de cancan, bună doar pentru un tabloid (Aţi făcut vreodată dragoste cu o femeie pe zăpadă?), aş fi dorit ca scriitorul Fănuş Neagu să fie întrebat în legătură cu laboratorul său de creaţie, cu geneza unor romane şi povestiri, cu bătălia sa cu cenzura comunistă. Aş fi vrut să ştiu care era atmosfera în multele redacţii în care a lucrat (Scânteia tineretului, Amfiteatru, Luceafărul), cum a fost la Şcoala de Literatură “Mihai Eminescu”, cum a scris cartea Apostolii (în colaborare cu Vintilă Ornaru), de ce a dat foc singurului roman poliţist pe care l-a scris, cum a scris cele două cărţi pentru copii, ce rol au jucat traducerile în activitatea sa de scriitor, de ce a interzis Nicolae Ceauşescu personal filmul Dincolo de nisipuri (realizat după romanul Îngerul a strigat), ce experienţe a acumulat în redacţiile unor publicaţii postdecembriste la care a lucrat (Ţara, Literatorul, Cronica română), ce relaţii a avut cu Securitatea, dacă este interesat de dosarul său de la CNSAS, cum a fost primit în Academia Română, ce s-a întâmplat cu unele proiecte literare anunţate (piesa Golful de plumb, romanul pe care voia să îl scrie “mai către bătrâneţe”, despre fotbal, de pildă), ce a însemnat directoratul său la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti etc., etc. Zeci de întrebări care nu i-au fost puse lui Fănuş Neagu şi nu i se vor mai putea pune niciodată, iar posibilitatea ca autorul să ne facă surpriza unor memorii este foarte mică. “Păduri ce-ar fi putut să fie şi niciodată nu vor fi”, ca să parafrazăm un cunoscut vers blagian, poet pentru care Fănuş Neagu are o deosebită consideraţie.
Alături de romane, povestiri, cronici sportive şi portrete, interviurile de faţă (care se adaugă amplului dialog între Fănuş Neagu şi Mihai Ispirescu ‒ La umbra crailor de ghindă, Editura Semne, Bucureşti, 2001) întregesc profilul unui mare scriitor ‒ un clasic al literaturii române.
Prin modul în care este realizată, această ediţie vine în sprijinul viitorilor editori ai seriei de Opere complete Fănuş Neagu.” (Ilie Rad)
