Sorin Ilieşiu, coautor – împreună cu Gabriel Liiceanu – al filmului documentar de lung-metraj „Apocalipsa după Cioran”, a trimis Ministrului de Externe Teodor Baconschi o scrisoare-apel pentru oprirea licitării ilegale a unor obiecte importante din arhiva Cioran care – împotriva dorinţei fraţilor Aurel şi Emil Cioran – nu fac parte din patrimoniul Bibliotecii Astra din Sibiu. Redăm integral scrisoarea domnului Sorin Ilieşu:
Domnului Teodor Baconschi – Ministru de Externe
Stimate Domnule Ministru,
Conform comunicatului Mediafax de ieri (6 aprilie 2011, 20:17) http://www.mediafax.ro/cultura-media/licitatia-manuscriselor-lui-cioran-persoane-din-romania-s-au-aratat-interesate-institutiile-nu-8135448/, astăzi, joi 7 aprilie 2011, începând cu ora 14.15, ora Franţei, respectiv peste 8 ore, urmează a fi scoase la licitaţie 122 de obiecte provenind din arhiva Emil Cioran (manuscrise, documente, fotografii, cărţi poştale, scrisori etc), obiecte care urmează a fi vândute prin Casa Binoche şi Giquello, la hotelul Drouot Richelieu din Paris, potrivit site-ului societăţii http://www.binoche-renaud-giquello.com/flash/index.jsp?id=9732&idCp=33&lng=fr
Vă solicit imperativ să faceţi toate demersurile legale – direct sau prin intermediul ambasadorului României în Franţa, dl Bogdan Mazuru – pentru a opri vânzarea, parţial ilegală, a respectivelor obiecte care aparţin patrimoniului cultural al României.
Fac această solicitare astăzi, 7 aprilie 2011, în preziua aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Emil Cioran, unul dintre cele mai mari spirite ale umanităţii.
Foarte multe din aceste obiecte urmează a fi licitate – aproape sigur – ilegal, întrucât au făcut parte din arhiva familiei Cioran păstrată la Sibiu, în propriul apartament, de Aurel Cioran (fratele lui Emil Cioran), decedat în 1997, la 83 de ani. Probele pe care le pot pune la dispoziţie în acest sens sunt filmări profesionale color, fotocopii profesionale alb-negru şi color, xerocopii alb-negru, toate aceste fiind realizate de mine la Bucureşti în 1994, când Aurel Cioran mi-a încredinţat pentru câteva săptămâni cea mai importantă parte a arhivei de familie referitoare la fratele lui, Emil Cioran, pentru a face filmări şi fotocopieri necesare realizării filmului documentar de lung-metraj „Apocalipsa după Cioran” realizat de mine şi de dl Gabriel Liiceanu.
Atunci când i-am restituit obiectele de arhivă, l-am întrebat pe Aurel Cioran cui va lăsa întreaga arhivă de familie, după moartea lui. Mi-a spus că dorinţa lui Emil Cioran, fratele lui, a fost să o lase Bibliotecii Astra din Sibiu şi că urmează să o doneze sau să facă un testament în acest sens.
Sunt sigur că Aurel Cioran nu a înstrăinat această arhivă, cu toate că în comunicatul Mediafax se arată că „manuscrisele care vor fi scoase la vânzare joi (n.r.: ADICĂ AZI), la Paris, aparţin familiei unui fost prieten apropiat al lui Cioran”. Aşa ceva nu poate fi adevărat!
În concluzie, o mare parte dintre obiectele filmate şi fotografiate de mine în 1994 urmează a fi licitate – aproape sigur ilegal – astăzi. Până acum eram sigur că acestea se află de mult în patrimoniul Bibliotecii Astra din Sibiu.
Aşadar, împotriva dorinţei fraţilor Aurel şi Emil Cioran, o parte importantă a obiectelor din arhiva de familie Cioran – care ar putea fi licitate astăzi la Paris – nu au ajuns la Biblioteca Astra din Sibiu.
Consider că se impune o investigaţie la cel mai înalt nivel profesional pentru a fi probat temeiul juridic al provenienţei obiectelor din arhiva Cioran care ar putea fi licitate astăzi la Paris.
Ataşez doar câteva dintre fotocopiile – realizate de mine în 1994 – ale unor obiecte care ar putea fi vândute azi la licitaţia din Paris, practic cele mai importante din cele menţionate de comunicatul Mediafax: „diploma de bacalaureat datată 5 octombrie 1928, diploma de licenţă în filosofie şi litere, datată 23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul şcolar 1933-1934 cu fotografie şi semnătură, mai multe cărţi de identitate emise de autorităţile germane, un paşaport, eliberat la 15 septembrie 1934, un carnet de student emis în Franţa, abonamente de tren, fişe de lectură, un permis pentru bibliotecă” – toate acestea le ataşez – sau „manuscrisul intitulat Îndreptar pătimaş, datat 12 martie 1940, evaluat de experţi la o sumă între 8.000 şi 10.000 de euro”. Subliniez că Îndreptar pătimaş este ultima carte scrisă de Cioran în româneşte, în anii ’40 şi că în 1994 am xeroxat şi am filmat doar 14 pagini din manuscris, din care ataşez trei pagini.
Este de înţeles că din motive tehnice nu pot ataşa decât o parte din fotocopiile realizate de mine.
Am convingerea că astăzi, în preziua centenarului naşterii lui Cioran, veţi reuşi să opriţi batjocorirea memoriei sale.
Sorin Ilieşiu, coautor – împreună cu Gabriel Liiceanu – al filmului documentar de lung-metraj „Apocalipsa după Cioran” prezentat în aceste zile de ICR-Paris, ICR-Madrid, ICR-Stockholm, ICR-Budapesta, ICR-Berlin, ICR-New-York.
Bucureşti, 7 aprilie 2011, orele 6 a.m.
Sorin Ilieşiu
