Joi, 14 aprilie 2011, ora 16:30, la sediul Bibliotecii Dimitrie Cantemir (Str. Viitorului nr. 52, Bucureşti), va avea loc lansarea primului “Manual de limba sanscrită” din România, elaborat de Amita Bhose şi apărut la editura Cununi de stele. În cadrul lansării vor evoca personalitatea şi opera Amitei Bhose: Lelia Rădulescu, Elena Andronache şi Carmen Mușat-Coman. Vor fi prezentate manuscrisele autoarei şi, în premieră, după 20 de ani de la susţinerea ultimului curs de limba sanscrită de către Amita Bhose, planşele de lucru ale domniei sale.
Amita Bhose (Calcutta, 1933 – București, 1992), cercetătoare a operei eminesciene, doctor în filologie (1975 cu teza „Influența indiană asupra gândirii eminesciene”), scriitoare, traducătoare, profesoară, este personalitatea care a creat o punte de legătură între culturile României și Indiei. Din 1971 până la moartea sa, în 1992, a trăit în România, „ţara pe care a iubit-o poate mai mult decât mulţi dintre români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga). În India a publicat traduceri în bengali din poezia română contemporană, din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail Sebastian au văzut lumina rampei. În 1969 a apărut, în bengali, limba maternă a lui Tagore, volumul „Eminescu: Kavita (Poezii)”, prima traducere a lui Eminescu în Asia.
„Manualul de limba sanscrită” este rodul muncii de câţiva ani pe baza experienţei didactice dobândite la Universitatea Bucureşti, unde a susţinut cursuri practice facultative de limba bengali (1972-1991), limba sanscrită (1978-1991) şi civilizaţie indiană. O experienţă – de notat că a ținut cursurile numai în limba română – care i-a permis formarea unei metodologii a predării limbilor bengali și sanscrită cursanților români. Deși limbile sanscrită și bengali au avut regim de curs facultativ cu asistență de 2 ore pe săptămână, studenții acestor cursuri au reușit să traducă texte literare, unele traduceri fiind publicate în revistele românești. Periodic erau susținute spectacole literar-artistice și sesiuni de comunicări științifice de profil indian, la care-și dădeau concursul studenții Amitei Bhose. Nici o altă secție de limbi orientale nu a avut o activitate atât de bogată. Cu alte cuvinte, nici un alt cadru didactic nu le-a insuflat studenților atâta pasiune pentru cultura de profil. Absolvenții cursurilor repartizați în provincie corespondau cu domnia-sa, trimițându-i exerciții și traduceri pentru control.
Manualul, structurat în trei volume, cuprinzând aproximativ 600 de pagini de manuscris, în ciuda apariției întârziate, după aproape 20 de ani de la definitivare și tot atâția de la moartea autoarei, constituie un pionierat în direcția studierii sanscritei. În 1990 nu exista o astfel de lucrare în română și nici într-o altă limbă europeană. Astfel, Manualul reprezintă un valoros instrument de lucru pentru toți cei interesați de limba divină – oameni de cultură în general și nu neapărat cu pregătire de specialitate.
Primul volum cuprinde 256 pagini, al doilea fiind în curs de culegere computerizată la editura Cununi de stele, fiind prevăzut în planul editorial al anului în curs.
