Joi, 14 aprilie 2011, ora 13:00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bdul Dacia nr. 12, Bucureşti), va avea loc lansarea mai multor volume semnate de Constantin Hagea, Emil Boşca-Mălin, Corneliu Coposu, Victor Papilian şi Mircea Popa. Evenimentul este organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Editura Eikon. Moderator: Mircea Popa. Invitaţi la aceste lansări: Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Ion Diaconescu, Andrei Dimitriu, Mircea Popa-Zlatna, Ana Blandiana, Nicolae Ionescu-Galbeni, Sorin Dimitriu, Gabriel Ţepelea, Rodica Coposu, Flavia Coposu, Romulus Rusan, Paul Lăzărescu, Liviu Hagea. Vor fi lansate volumele: “Pagini de istorie trăită – De la Diktatul de la Viena la Războiul din Răsărit” de Constantin Hagea (ediţie alcătuită şi îngrijită de Mircea Popa şi Traian Bradea), Editura Eikon; “Plânge Ardealul!… – Mărturii de epocă despre Dictatul de la Viena„ de Emil Boşca-Mălin, Corneliu Coposu, Constantin Hagea, Victor Papilian (ediţie îngrijită şi note de Mircea Popa şi Liviu Hagea) şi „Panoramic jurnalistic – Presa de ieri şi de azi” de Mircea Popa.
“Pagini de istorie trăită – De la Diktatul de la Viena la Războiul din Răsărit” de Constantin Hagea, Editura Eikon
Ediţia de faţă are drept scop recuperarea operei publicistice a omului politic şi gazetarului Constantin Hagea (29 ianuarie 1905 – 1960), membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc, aripa Iuliu Maniu, cu bogată activitate gazetărească la ziarele „România Nouă” şi „Patria” din Cluj, la „Dreptatea” (redactor), „Ardealul” şi „Dreptatea ţăranilor” din Bucureşti. A fost unul dintre membrii marcanţi ai Asociaţiei Refugiaţilor şi Expulzaţilor din Ardealul de Nord şi director al ziarului „Ardealul” (21 februarie-14 mai 1944), organul de presă al acesteia. O vreme a deţinut şi funcţia de secretar adjunct pentru organizaţia P.N.Ţ. din Ardeal şi Banat, iar după izolarea P.N.Ţ. a devenit secretar adjunct al Comisiei Interimare, care a avut rolul de a menţine structura de bază a partidului în condiţiile schimbate din ţară şi a duce activitatea acestuia mai departe.
Odată cu instaurarea guvernului dr. Petru Groza, în 1947, ştiind că va fi arestat şi condamnat, Constantin Hagea a stat ascuns la rudele din Transilvania timp de şase ani, apoi a încercat să ajungă la Bucureşti, la familie. A fost arestat, dar procesul în care a fost târât s a instrumentat abia în vara anului 1955. În baza sentinţei nr. 876 din 16 iulie 1955 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, el a fost judecat alături de Corneliu Coposu şi de Ioan Domocoş şi a primit cea mai grea condamnare: 25 de ani e muncă silnică şi 10 ani degradare civilă pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” şi 18 ani detenţie grea „pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare”, în timp ce Corneliu Coposu a fost condamnat la 15 ani detenţie grea, iar Ioan Domocoş la 9 ani închisoare corecţională. A decedat, în anul 1960, în Penitenciarul de la Râmnicu-Sărat.
La 10 mai 1995, Curtea Supremă de Casaţie, secţia Penală, a judecat recursul împotriva acestei sentinţe, iar cei trei au fost achitaţi de învinuirile aduse, au fost casate hotărârile vechi, iar inculpaţii au fost repuşi în drepturi, cu restituirea averilor confiscate.
“Plânge Ardealul!… – Mărturii de epocă despre Dictatul de la Viena„ de Emil Boşca-Mălin, Corneliu Coposu, Constantin Hagea, Victor Papilian, Editura Eikon
Volumul cuprinde capitole semnate de: Emil Boşca-Mălin- “Cluj 1940”, Corneliu Coposu– “Ungaria ne cere pământul”, Constantin Hagea-“Plânge Ardealul!… Septembrie 1940”, Victor Papilian– “Cu steagul înfăşurat – amintiri de la evacuarea Clujului”.
„Panoramic jurnalistic – Presa de ieri şi de azi” de Mircea Popa, Editura Eikon
„În orice societate din lume, presa e un călăuzitor şi un controlor al vieţii publice. Fără presă nu există libertate şi fără libertate nu există echilibru şi progres social. A măsura zilnic, cu cântarul exigenţelor obşteşti, mersul şi nevoile sociale, morale, culturale şi politice ale naţiei e un gest patriotic, o datorie şi un semn de respect al legilor, al onoarei şi al conştiinţei de sine. Presa este farul care veghează fruntariile libertăţii, judecătorul inclement dintre vorbe şi fapte, cântarul infatigabil al justeţei şi adevărului, semănătorul de idei şi valorizatorul credinţelor unui neam.
Fără presă, orice societate nu-şi poate valida potenţialul constructiv, la nivelul exigenţelor prezentului şi al viitorului.” (Mircea Popa)
