AgenţiadeCarte.ro vă prezintă Mesajul Ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional, domnul Kelemen Hunor, adresat participanţilor la ediţia a doua a SINECTICO – Întrunirea Oamenilor de Carte, eveniment ce s-a desfăşurat miercuri, 27 aprilie 2011.
Dragi prieteni ai cărţii,
Înainte de toate, trebuie să vă spun că îmi pare nespus de rău că nu pot fi, astăzi, alături de dumneavoastră. Sper, însă, că discuţiile care vor avea loc vor pune în lumină problemele critice – mai vechi sau mai noi – ale cărţilor şi ale oamenilor de carte din ţara noastră, iar colegii mei din Minister, prezenţi în sală, vor consemna aceste probleme cărora, vă asigur, vom căuta să le dăm şi noi, ca instituţie, partea noastră de răspuns.
În acest mesaj aş dori să accentuez câteva elemente care mi se par relevante pentru condiţia Cărţii în România contemporană din perspectiva instituţiei noasre. Ele sunt, bineînţeles, interconectate şi, de aceea, ordinea în care le amintesc este doar una dintre „lecturile” posibile.
Primul element este legat de creaţie. Oricine a încercat să scrie o carte, cât de modestă, ştie că există o diferenţă fundamentală, un salt extraordinar, de la un text – oricât de genial – la o carte încheiată. Dacă organizatorii evenimentului de astăzi pot vorbi, pe bună dreptate, despre „business-ul de carte”, a vorbi despre „business de text” sună cel puţin ciudat. Fatalmente, şi tranziţia din România a consemnat, ca şi în alte ţări, fenomenul „publish or perish”, un fenomen normal după perioada totalitară. Cred că a venit, însă, timpul ca accentul să fie pus pe calitate, pe o exigenţă care să vină în întâmpinarea aşteptărilor publicului. Este un proces în care interesul este comun pentru toţi actorii implicaţi: autori, agenţi literari, editori, public.
Al doilea este aspectul social. Dintru început, cartea a avut un scop şi un rol social. Cărţile trăiesc în şi prin societate. Spuneţi-mi ce carte citiţi şi vă spun ce fel de societate sunteţi! Fireşte, în lumea contemporană nu mai putem vorbi despre o singură Carte, ca în Antichitate sau în Evul Mediu, dar, oricât de intensă ar fi globalizarea, fiecare societate, fiecare comunitate, tinde să-şi reproducă specificul cultural, inclusiv prin ceea ce aş numi „nucleul dur al cărţilor aflate în circulaţie”. În ce măsură există, în România, aşa ceva? Fenomenul este extraordinar de dinamic şi de aici poate începe o discuţie separată. Cât se poate interveni în păstrarea şi/sau cultivarea unor valori specifice pe o piaţă în care libertatea de expresie este o condiţie sine qua non? Critica este cea care are cuvântul cel mai greu, iar un critic bun este nepreţuit pentru o promovare bună!
Un alt element este consumul de carte. După datele statistice, dacă ne raportăm la celelalte ţări din Uniunea Europeană, trebuie să recunoaştem că România nu stă grozav la consumul de carte. Dar, dincolo de aspectul cantitativ, există nuanţe calitative: participarea românească la târgurile internaţionale de carte, raportată la bugetele alocate, este meritorie; de asemenea, evenimentele interne de acest gen atrag, de fiecare dată, un public numeros şi din ce în ce mai cultivat. Nu în ultimul rând, concurenţa, pe de-o parte, şi criza economică, pe de altă parte, au obligat editurile să se reinventeze, să ocupe nişe specifice, să gândească strategii de marketing şi de branding.
În fine, aş spune câteva cuvinte despre industriile culturale. Sigur, astăzi, în România, nu putem vorbi decât despre începuturi, dar, în acest domeniu, viitorul vine foarte repede! Industriile culturale vor fi, pentru economiile secolului XXI, ceea ce au fost serviciile pentru a doua jumătate a secolului XX. Pentru acest viitor, trebuie să ne pregătim. România beneficiază de o diversitate culturală remarcabilă şi de un potenţial pe măsură. Iar cine va investi în cultură, în România, va avea, cu siguranţă, de câştigat. Evenimentul de astăzi este un semn în acest sens.
Mulţumindu-vă pentru prezenţa la acest eveniment, vă urez să purtaţi discuţii cât mai consistente şi să trageţi concluzii cât mai clare care să se concretizeze cât de curând, în interesul general al culturii din România.
Kelemen Hunor
Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional
