Joi, 7 aprilie 2011, ora 19:00, la European Art Gallery (Bd. Regina Maria nr.18, Bucureşti), va avea loc vernisajul expoziţiei personale a artistei Iuliana Vâlsan. Cu această ocazie, vor fi lansate şi volumele “Universul din cuşcă” de Pavel Şuşară, Editura Brumar, şi “De ce urâm femeile” de Miron Manega, Editura Ştefan.
“Pictând la Messina, la Bucureşti şi la Paris – în toate cele trei locuri are ateiere şi galerişti care o expun, o urmăresc şi o cotează – , Iuliana Vâlsan i-a atras pe iubitorii de artă români în ultima perioadă cu precădere prin ingenioasele, mult discutatele şi foarte apreciatele sale scenografii de teatru. Ca şi în pictură, Iulian Vâlsan provoacă, nu te lasă indiferent şi se supune doar unei rigori impuse de câte un demers ideatic precis. Există întotdeauna o primă abordare, o a doua, o a treia, şi ele se pot multiplica. În pictura ei se adaugă profunzimile spaţiale, semn, alături de iluminări diferite, de influenţa încă pozitivă a teatrului. Personajele sau obiectele-personaj capătă prin toate aceste metode o existenţă complexă sugestivă, încărcată. Şi totuşi, între toate aceste semne şi coduri, Iuliana Vâlsan nu plcitiseşte, nu oboseşte, o anume, când exuberantă, când gravă decorativitate, atrage şi ochiul mai grăbit. Suprarealismul ei devine de astăzi, ştergând influenţele trecute şi câteodată evidente, contemporan nouă. Fără să supralicitez deloc relaţia ei cu teatrul, (dimpotrivă, sfatul meu rămânând acelaşi, de a nu repeta experienţa dăunătoare şi a altora, a căii duble, unicul exemplu de urmat în acest sens nefiind decât cel al lui Marc Chagall, definitv şi pretutindeni pictor), trebuie totuşi să remarc încărcătura dramaturgică: conflicte, caractere, poveste, suspans, al noului său ciclu creativ.
Fără a fi o ’’descărcare’’ de teme sau o pregătire a picturii, desenul rămâne pentru Iuliana Vâlsan o preocupare constantă, o respiraţie aproape cotidiană. Mie personal îmi crează senzaţia că nu mai este un exerciţiu necesar al artistului, ca până acum vreo zece ani, ci o necesitate de exprimare, de comunicare mai directă a temelor ce o bântuie. Teme când ironice când meditative.
Cu această expoziţie, cred că Iuliana Vâlsan poate în sfârşit exclama, alături de cei ce nu vor rezista tentaţiei de a putea pleca sub braţ cu un tablou sau un desen al său – desigur, plătindu-le preţul! – ’’iată, m-am găsit şi v-am găsit, sunt în sfârşit liniştită!’’.
Desigur, până când se va nelinişti din nou. E în firea artistului şi Iuliana Vilsan este evident un artist contemporan important. La Messina, la Bucureşti, la Paris.” (Radu Boroianu)
Stirea s-a schimbat nitel, va fi doar vernisajul nu si lansarile de carte.