La Editura Tracus Arte, în colecţia “Neo”, coordonată de Alexandru Muşina, a apărut volumul “O seamă de personaje secundare” de Romulus Bucur.
“Autorul acestui volum (O seamă de personaje secundare) e singurul dintre optzecişti care a rămas fidel principiilor aluzive de la-nceput. Poezia lui încă se mai revendică de la poezia altora şi, în general, de la un anumit tip de gust în poezie. Să fim atenţi la ce selectează Bucur: un titlu din Neculce, a cărui anecdotică de mică acurateţe i-a încântat pe mulţi din relativiştii puri şi duri de la noi; o serie de şapte poeme, reluându-se, amestecându-se, numite, după zilele săptămânii, Heptameronul; nişte caligrame cu substrat erotic, cum ştim deja de la Iordache Golescu şi de la Bucur însuşi; câteva versuri din Beatleşii dragi lui, acum treizeci de ani. În fine, o tertină care aminteşte bine de pildele diafane din Aritmologhia transpusă de Nicolae Milescu:
O adevărată istorie a ciudăţeniilor din literatura română, asemănătoare cu aceea schiţată de Mircea Cărtărescu în Postmodernismul său. Şi totuşi, nu neapărat aceste trimiteri ludice îmi plac la volumul lui Romulus Bucur. (Am o memorie a citatului cultural destul de bună cât să nu se ceară gâdilată din timp în timp). Ce-mi place cu adevărat e elasticitatea cu care sare de la un vers sofisticat la o scenă de zi cu zi şi de la relaxarea domestică înapoi la câte un reper de serioasă încărcătură literară. Totul pe un fond senzual întins la maximum.
Culmea e că poezia din O seamă de personaje secundare rămâne totuşi tranzitivă şi-ntr-un sens, şi în celălalt: ghilimelele se evaporă, iar concreteţea se resoarbe în ea însăşi. În Romulus Bucur, generaţia 80 şi generaţia 2000 îşi dau întâlnire. Cu ce rezultate, nu-i greu de ghicit la un aşa maestru al partuzelor!” (Cosmin Ciotloş)
