La Editura Humanitas, în seria de autor “George Steiner” a apărut volumul “Maeştri şi discipoli. Prelegerile „Charles Eliot Norton (2001–2002)” de George Steiner, în traducerea lui Virgil Stanciu. Erudit de o impresionantă cuprindere interdisciplinară, George Steiner (n. 1929) este una dintre cele mai puternice voci ale reflecţiei umaniste contemporane. Cele peste treizeci de volume pe care le-a publicat, cronicile apărute în periodice de mare autoritate şi prelegerile ţinute la universităţi de prestigiu conturează profilul complex al unui intelectual interesat deopotrivă de critica literară, de analiza fenomenului lingvistic şi de istoria şi teoria culturii.
„Ne dăm foarte rar un pas înapoi ca să medităm la minunile transmiterii de cunoştinţe, la sursele falsităţii, la ceea ce aş numi, în lipsa unei definiţii mai precise şi mai concrete, misterul predării. Ce anume îndreptăţeşte pe cineva să predea unei alte fiinţe omeneşti, care este izvorul autorităţii? Şi invers: care sunt principalele tipuri de reacţii ale învăţăceilor? Problema a devenit foarte sensibilă în climatul libertin din zilele noastre. Aura charismatică a dascălului inspirat, legenda personalităţii ce se manifestă în actul pedagogic vor dăinui cu siguranţă, deşi domeniile în care ele se aplică par să se restrângă din ce în ce mai mult. Structura patriarhală, inerentă relaţiei Maestru-discipol, pierde teren. Se poate spune că trăim într-o epocă a ireverenţei. Admiraţia nu mai e la modă. Dar o societate precum aceea a profitului nelimitat, care nu-şi onorează dascălii, este o societate slăbită.“ (George STEINER)
George Steiner (n. 1929, Paris), scriitor şi lingvist franco-anglo-american, este cunoscut marelui public în special ca eseist, critic literar şi filozof. După ce a trecut pe la catedrele universităţilor din Innsbruck, Cambridge şi Princeton, a ajuns, în 1974, profesor de engleză şi literatură comparată la Universitatea din Geneva, unde a rămas până în 1994, când s-a pensionat, primind la retragerea sa din activitate titulatura de profesor emerit. De atunci, a susţinut numeroase conferinţe în toată lumea şi a predat la Oxford şi la Harvard. Universalismul său cultural i-a determinat pe unii să-l compare cu Stefan Zweig, Michel de Montaigne şi Erasmus din Rotterdam. Este membru al Academiei Britanice, iar în 1999 a obţinut Premiul Truman Capote pentru întreaga activitate. În eseuri, abordează subiecte din domeniile teoriei lingvistice, teoriei traducerii, filozofiei pedagogice, filozofiei politice etc.
Selecţie de lucrări: Tolstoy or Dostoevsky: An Essay in Contrast (1960), The Death of Tragedy (1961; Moartea tragediei, Humanitas, 2008), Anno Domini: Three Stories (1964), Language and Silence: Essays 1958-1966 (1967), In Bluebeard’s Castle: Some Notes Towards the Redefinition of Culture (1971; trad. rom. în pregătire la Editura Humanitas), Extraterritorial: Papers on Literature and the Language Revolution (1972), After Babel (1975; trad. rom. După Babel), Heidegger (1978), The Portage to San Cristóbal of A.H. (1981), Real Presences: Is There Anything in What We Say? (1989), Grammars of Creation (2001; trad. rom. în pregătire la Editura Humanitas),Lessons of the Masters (2003; trad. rom. Maeştri şi discipoli), My Unwritten Books (2008).
