La Editura Humanitas va apărea volumul “Despărţirile noastre” de David Foenkinos, în traducerea Marioarei Sima. „Autorul a inventat tot ce era mai greu de inventat: un stil seducător pe care-l recunoşti imediat: autoironie, inteligenţă şi erudiţie.“ (Le Figaro littéraire)
Alice, fată de familie bună, profesoară de germană, şi Fritz, redactor la Larousse, se iubesc, dar îşi petrec viaţa despărţindu-se. Motivele: neprevăzutul mişcărilor amoroase, părinţii şi socrii, colegii, munca, prietenii din copilărie, părul şi dinţii, o cravată, gelozia şi, desigur, Schopenhauer. Ca Romeo şi Julieta, cei doi nu par făcuţi pentru fericire: se iubesc, se ceartă, se despart, se pierd din vedere, se regăsesc, prinşi în vârtejul vieţii. Cum putem iubi „pe viaţă şi pe moarte“ atunci când ne despărţim pentru un da sau un nu? Oare dragostea, cea adevărată, nu rimează doar cu „o dată pentru totdeauna“?
„Sunt incapabil să mă inspir din realitatea propriei vieţi, nu fac defel autoficţiune”, a mărturisit David Foenkinos într-un interviu. Născut în 1974, la Paris, a urmat Literele la Sorbona şi a făcut parte dintr-o formaţie de jazz. Cum a început să scrie? Adolescent timid şi romantic, şi-a conturat stilul în scrisorile de dragoste. Apoi, pe măsură ce învăţa să cânte la chitară, exersa şi arpegiile literare. N-a dorit să debuteze decât la Gallimard, unde şi-a trimis în plic manuscrisul primului roman, Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais. După o aşteptare destul de lungă, romanul a fost acceptat şi astfel, în 2002, a început cariera de succes a scriitorului. A publicat la Gallimard, Flammarion şi Grasset, a obţinut mai multe premii literare şi este tradus în numeroase ţări. A scris, de asemenea, scenarii de film şi adaptări pentru teatru. Şi, pentru că-i plac benzile desenate, a compus şi un text de gen, prima parte dintr-o trilogie intitulată Pourquoi tant d’amour? David Foenkinos a fost la Bucureşti şi s-a întâlnit cu cititorii cărţii Potenţialul erotic al soţiei mele, un succes al colecţiei „Cartea de pe noptieră”. „Înainte de orice, încerc să-i fac pe ceilalţi să râdă”, spune tânărul scriitor. Cititorii romanelor sale vor pu tea să verifice dacă izbuteşte.
Scrieri: Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais (2002), Entre les oreilles (2002), Le potentiel érotique de ma femme (2004; Potenţialul erotic al soţiei mele, Humanitas, 2005), En cas de bonheur (2005; În caz de fericire, Humanitas, 2008), Les coeurs autonomes(2006), Qui se souvient de David Foenkinos? (2007).
