La Editura RAO a apărut volumul “Cele şapte păcate capitale” de Fernando Savater, în traducerea lui Coman Lupu. Volumul se adresează studenţilor la facultăţi de ştiinţe socio-umane, cercetători în domeniul ştiinţelor umaniste (literaţi, filosofi), teologi, în general cei interesaţi de opera lui Fernando Savater, dar şi de o lectură în cheie modernă a poruncilor din Vechiul Testament.
Acest eseu al lui Fernando Savater completează, ca o reflectare în oglindă, cartea dedicată poruncilor veterotestamentare, Cele zece porunci în secolul al XXI-lea. Cu inteligenţă şi ironie, filosoful spaniol meditează în aceste pagini de o vibrantă actualitate asupra listei celor şapte păcate tradiţionale şi asupra impactului pe care îl mai pot avea în societatea occidentală, în calitatea lor de referinţă morală şi etică. Interogate dintr-o perspectivă neconvenţională care nu exclude dialogul filosofic şi polemic cu diavolul – ale cărui argumente sunt discutate şi combătute pas cu pas – păcatele capitale sunt explicate şi definite prin opoziţie cu virtuţile cardinale: rezultatul este un portret personal al noilor practici şi uzanţe într-o societate postmodernă, dar cu adânci rădăcini iudeo-creştine.
Printre alte numeroase premii, Fernando Savater a câştigat în 2008 Premiul Planeta pentru romanul “La hermandad de la buena suerte” (Frăţia norocului), cel mai important premiu literar din Spania. Cărţile sale s-au tradus în peste 18 limbi. Această carte s-a născut în urma unei serii de emisiuni dedicate celor şapte păcate capitale, înregistrate pentru canalul argentinian de televiziune Á, la începutul anului 2005.
Fernando Savater s-a născut în San Sebastián în 1947 şi a studiat filosofia la Universitatea Complutense din Madrid. A predat la Universitatea Autonomă din Madrid, de unde a fost înlăturat în 1971 din motive politice. Din 1984 a condus Catedra de etică a Universităţii din
Ţara Bascilor, iar în prezent este şeful aceleiaşi catedre la Universitatea Complutense din Madrid.
