Luni, 7 martie 2011, ora 18:00, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti (Sala Foaier), va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură şi lansarea albumului “Gheorghe I. Anghel”, apărut la Editura Institutului Cultural Român. La eveniment vor lua cuvântul Cristian Velescu şi Ruxandra Demetrescu. Expoziţia va fi deschisă în perioada 7-14 martie 2011.
Gheorghe I.Anghel (n.1938, Cluj-Napoca) a absolvit Institutul de Arte Plastice „N.Grigorescu” din Bucureşti, la clasa de pictură a profesorului Ion Marşic. De timpuriu, artistul a luat lecţii de desen cu Lola Shmiererer Roth, elevă a lui Lovis Korinth la München şi a lui Derrain la Paris. Doctor în arte vizuale, este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Fundaţiei Taylor din Paris. În anul 2003 a fost distins cu Ordinul „Meritul cultural“ în grad de mare ofiţer. Este autorul romanului „Vara cu serile lungi”, publicat în 2006, şi al unui volum de poezie, apărut în 2008. A expus lucrări de pictură şi ceramică, precum şi obiecte, în numeroase expoziţii organizate în ţară şi în străinatate. Premii obţinute (selecţie): 1971 – Premiul Festivalului „Metafora” Szczecin (Polonia), 1974 – Premiul pentru selecţia românească la Festivalul Internaţional Canes-sur-Mer (Franţa), 1976 – Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de la Pirano (Slovenia), 1978 – Premiul III la Bienala zonală de pictură de la Kosice (Slovacia), 1979 – Premiul Revistei Arta, 1981 – Premiul „Triomfo” (Italia), 1983 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române, 1983 – Premiul „Rafaelo” (Italia), 1987 – Premiul pentru Pictură al Uniunii Artiştilor Plastici, 1994 – Marele Premiu al Republicii Moldova, 2000 – Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
În 2007, la Salonul de la Grand Palais, artistul a obţinut Premiul Breaute al Academiei Franceze, medalia de argint a salonului şi Premiul Sandoz al fundaţiei Taylor. Ca urmare a acestui premiu, artistul a fost invitat să expună la Cleon d’Andran, în 2008, la Auver sur Oise şi la Frette sur Seine, în 2010.
„(…) pe suprafaţa uneia şi aceleiaşi imagini, ori poate în adâncul ei, stau faţă în faţă cele două ipostaze – deja de multă vreme canonizate – ale oricărui act cultural, şi, prin extensie, ale oricărui act creator: apolinicul şi dionisiacul. Cel dintâi a îmbrăcat – în pictura lui Gheorghe I.Anghel – hainele tematice ale clasicismului elin, în vreme ce al doilea – aidoma unui duh neliniştit şi rătăcitor (…) pare a fi împrumutat vremelnic chiar persoana artistului, trupul şi poate chiar fiinţa sa. Nu rareori o asemenea interpretare e determinată de împrejurarea că viaţa se amestecă în operă şi viceversa.“, a scris Cristian R. Velescu
