În perioada 28-31 martie 2011, la Timişoara se desfăşoară a IV-a ediţie a Festivalului Filmului Francofon. Proiecţiile vor avea loc la Casa Adam Müller Guttenbrunn
(Str. Gheorghe Lazăr nr. 10-12). Toate filmele sunt subtitrare în limba engleză
Programul cuprinde filme precum: „Nu mă eliberaţi, rezolv eu”, în regia lui Fabienne Godet, „Birourile lui Dumnezeu” de Claire Simon, „Grădinarii Micului Paris (citind Tropice triste de Claude Levi-Strauss)” de Sophie Roger ş.a.
Programul festivalului:
LUNI, 28 MARTIE 2011, ora 18:00
„Ne me libérez pas, je m’en charge/ Nu mă eliberaţi, rezolv eu” de Fabienne Godet
Fost bandit, Michel Vaujour a preferat mereu fuga în locul închisorii, aventura în locul conformismului, libertatea în locul legii. Din 30 de ani, 27 i-a petrecut în închisoare – dintre care 17 în carceră – şi a încercat să evadeze de 5 ori, înainte de a fi eliberat condiţionat în 2003. Chiar dacă această viaţă trepidantă l-a expus adesea la ce e mai rău, totodată l-a determinat să se confrunte cu sine-însuşi.
În timp, această fugă a devenit o ascensiune interioară, o schiţă filosofică în care a trebuit să învingă o anume idee despre sine, despre viaţă, despre ceilalţi.
Către această călătorie ne poartă filmul.
Nominalizat la premiile Césars în 2010 / Premiat la Festivalul Filmului Poliţist de la Beaune
ora 20:00
„Les bureaux de Dieu/ Birourile lui Dumnezeu” de Claire Simon
Djamila ar vrea să înceapă să folosească anticoncepţionale, pentru că relaţia ei devine serioasă. Mama lui Zoé îi dă prezervative dar aceasta o tratează ca pe o prostituată. Nedjma îşi ascunde pilulele în afara casei, pentru că maică-sa îi cotrobăie prin geantă. Hélène descoperă că e prea fertilă. Clémence se teme. Adeline ar fi vrut să-l păstreze, Margot la fel. Maria Angela ar vrea să ştie cine a lăsat-o însărcinată. Ana Maria a ales dragostea şi libertatea.
Anne, Denise, Marta, Yasmine, Milena sunt asistentele care le primesc şi ascultă, întrebându-se cum de este posibilă libertatea sexuală.
În birourile lui Dumnezeu râdem, plângem, suntem copleşiţi. Dansăm, fumăm pe balcon, trăim, ne ascundem, povestim aceste lucruri banale sau halucinante.
Premiul SACD la secţiunea Quinzaine des Réalisateurs la Festivalul de la Cannes în 2008
MARŢI 29 MARTIE 2011, SEARA FIDMARSEILLE
SEARA FILMULUI DOCUMENTAR
ora 18:00
„Les jardiniers du Petit Paris (en lisant Tristes tropiques de Claude Levi-Strauss) / Grădinarii Micului Paris” (citind Tropice triste de Claude Levi-Strauss)
de Sophie Roger
„Urăsc călătoriile şi exploratorii”, este fraza cu care Claude Lévi-Strauss îşi întâmpină cititorii în Tropice Triste. Este un avertisment care atrage atenţia asupra unei lucrări redactate la 15 ani după întoarcerea sa din Brazilia şi care redă perioada petrecută acolo.
Tema: distanţa. Cum să citim un astfel de text? Ce înseamnă să citeşti? Aflăm răspunsul prin prisma lui Sophie Roger. Primul ei film, o expediţie îndepărtată. O îmbinare între înăuntru, înafară, cuvânt şi imagine, acesta este gestul său antropologic.
Unde? În Franţa, în „Micul Paris”, o mică grădină colectivă se vede din spatele unei ferestre care separă. Afară: odată cu trecerea anotimpurilor, grădinari de toate vârstele vin şi pleacă, aşteaptă, trasează brazdele, se precipită şi se amuză în acelaşi timp.
„Pandore” de Virgil Vernier
Afară noaptea, intrarea într-o discotecă de noapte din Paris. Un „fizionomist” este la treabă. Triază, se retrage în spatele liniştii verdictului, argumentează câteodată, distribuie, întotdeauna generos, sentinţe. Dumnezeu nu e mort, el este Dumnezeu.
Ca într-o secvenţă faimoasă şi asemănătoare din After Hours de Scorcese, ne gândim la Kafka, şi de asemenea la comicul lui, adică la adevărata sa violenţă, descriptivă, necruţătoare, în legătură directă cu arbitrarul aplicării legii. După imaginea acestor basoreliefuri în jurul anumitor sarcofage antice, Pandore face vizibilă o mulţime restrânsă de somnambuli care se împing, dornici de întâietate.
„Les Larmes/ Lacrimile” de Laurent Larivière
Jacques Demy ar fi adăugat, să spunem, dincolo de diferite mişcări emoţionante ale partiturii Parapluies de Cherbourg, nu fără umor sau autoderiziune: primul şerveţel, al doilea şerveţel…. De la cinema la scenă şi retur (Les larmes este adaptarea unei performanţe iniţiate în 2008 la Montévidéo, mai apoi jucată la teatrul Colline), Laurent Larivière şi Olivia Rosenthal au ales să-şi ia rolul în seamă într-un mod foarte conştiincios şi să se interogheze asupra acestei note marginale până la ultimele consecinţe. Astfel, la Cherbourg, o tânără de vreo 30 de ani, Olivia Rosenthal înseşi, manipulând absurdul, zeflemeaua şi raţionamente absurde, ne poartă până la extremă asupra implicațiilor unei astfel de interogări, îngropate în inima filmului „vrăjit” de Jacques Demy.
ora 20:30
„La BM du Seigneur” de Jean-Charles Hue
Enigmatic, titlul este frumos, dar mai ales exprimă foarte bine ceea ce oferă. Drumuri dus-întors între flamă şi Dumnezeu. Între traficul maşinilor furate şi comerţul în direct cu îngerii: ţine de viteză, de revelaţie, de uimire, de lumina farurilor sau de viziune miraculoasă. Afacerea omului domină natura.
Dar mai întâi, unde ne aflăm? În nordul Franţei, alături de Fred Dorkel şi familia sa, prietenii săi, comunitatea, adică nomazii. Dar, atenţie: fără chitară, emoţii false, sau sărmanul naturalism vag care pigmentează folclorul ţigănesc.
Unde suntem? În plină ficţiune, science-fiction, western, cum ne-am dori, cu respiraţii profunde şi halucinaţii line.
JOI, 31 MARTIE 201
ora 18:00
„Les 3 singes/ Cele trei maimuţe” de Nuri Bilge Ceylan
O familie destrămată din cauza micilor secrete transformate în mari minciuni, încearcă cu disperare să rămână unită refuzând să înfrunte Adevărul.
Pentru a nu fi nevoiţi să treacă prin greutăţi prea mari aceasta alege să nege acest Adevăr, refuzând să-l vadă, să-l audă sau să-l rostească, precum în celebra fabulă a celor „trei maimuţe”. Dar joaca de-a cele trei maimuţe e oare suficientă pentru a şterge Adevărul?
Premiu pentru regie la Festivalul de la Cannes în 2008
ora 20:30
„Le Chaos / Haosul” de Youssef Chahine
Choubra, cartier cosmopolit al oraşului Cairo. Hatem, poliţist corupt, conduce cartierul cu o mână de fier. Toţi locuitorii se tem şi îl urăsc. Doar Nour, o tânără care îi este în graţii, îndrăzneşte să-l înfrunte. Dar Nour este în secret îndrăgostită de sub-procurorul Cherif, om inteligent şi integru.
Înnebunit de gelozie, Hatem intervine, deoarece doreşte ca Nour să-i aparţină doar lui. O hărţuieşte şi îi transformă acesteia viaţa în iad.
O dragoste contrariantă într-un climat de violenţă socială şi de oprimare poliţienească.
Mostre de Venise 2007 – Premiul special al Juriului
