La Editura Humanitas va apărea volumul “Omul de ştiinţă şi omul politic” de Max Weber, cu o prefaţă semnată de Raymond Aron.
“Max Weber a fost om de ştiinţă şi ocazional jurnalist politic, el n-a fost nici politician, nici om de stat. De-a lungul întregii sale vieţi a fost pasionat însă de treburile publice, având un fel de nostalgie a politicii, ca şi cum scopul ultim al gândirii sale ar fi trebuit să fie participarea la acţiune. Relaţiile între ştiinţă şi politică, în gândirea lui Weber, nu sunt caracterizate doar, aşa cum s-a afirmat mereu, printr-o demarcaţie necesară. Ştiinţa, aşa cum o concepe el, este aceea care poate servi omului de acţiune, la fel cum atitudinea acestuia diferă în privinţa scopului, dar nu şi în privinţa structurii sale, de cea a omului de ştiinţă. Fie că este vorba de ştiinţă sau de politică, Max Weber viza acelaşi scop: să extragă etica specifică unei activităţi pe care o dorea conformă cu finalitatea sa.” (Raymond ARON)
Max Weber a fost economist şi sociolog. S-a născut la Erfurt, la 21 aprilie 1864, şi a murit la Munchen, la 14 iunie 1920. Din 1893 a fost profesor la Berlin, din 1894 la Freiburg im Breisgau, între 1897 şi 1903 la Heidelberg, din 1919 la Munchen. Pornind de la teoriile lui G.W.F. Hegel, A. Comte, L. v. Stein, K. Marx, ca şi de la cercetările lui W. Dilthey , W. Windelband, H. Rickert şi G. Simmel, M. Weber a elaborat o sinteză a metodelor teoretice şi istorice ale ştiinţelor sociale, pe care a aplicat-o cu mult succes în sociologie. Sociologia religiei fondată de el (de exemplu prin Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus – Etica protestanta şi spiritul capitalismului, 1920) şi-a propus să lămurească în locul construcţiilor istorice monocauzale raportul dintre componentele spirituale şi cele materiale ale procesului istoric şi social. În politică s-a manifestat în favoarea unei democraţii naţionale.
