Scriitoarea Irina Petraş, Preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un amplu articol despre arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania (pe numele de mirean Valeriu Anania), care în martie 2011, ar fi împlinit 90 de ani. Redăm, integral, textul Irinei Petraş:
Scriitorul Valeriu Anania s-a stins din viaţă. În martie ar fi împlinit 90 de ani… Plănuiam sărbătoriri, speram să-i fie suferinţa trecătoare.
Om de vastă cultură şi de mare nobleţe, a răspuns cu generozitate invitaţiilor noastre şi şi-a mărturisit nu o dată mândria/bucuria de a se prenumăra printre scriitori. A debutat în 1936, în revista Vremea. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1978, s-a transferat la Filiala Cluj în 1996. A fost alături de noi la lansarea marelui almanah Cuvinte, dar şi la ediţiile succesive ale Festivalului Internaţional Lucian Blaga. Textele sale sunt prezente în multe dintre antologiile breslei. Ne-a primit cu căldură şi elegantă simplitate, ca pe nişte vechi prieteni, la reşedinţa de la Nicula. Am vorbit îndelung despre cărţi şi despre biblioteci mirabile, teritoriu în care se mişca dezinvolt, cu profunzime şi rară expresivitate, cu plăcerea cuvântului potrivit.
Poet, dramaturg, prozator şi traducător, a lăsat în urma sa o operă vastă şi consistentă. Iată câteva titluri: Mioriţa, poem dramatic în cinci acte în versuri, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi, 1966; Mioriţa. Poem dramatic despre moarte şi viaţă. Ediţia a IV-a. Cu o Predoslovie de Tudor Arghezi şi o Postfaţă de Liviu Petrescu, 1999; Meşterul Manole, cinci acte în versuri, 1968; Du-te vreme, vino vreme!, poem dramatic, 1969; Păhărelul cu nectar. Fantezie dramatică în versuri, 1969; ediţia a II-a, 2003; Geneze, versuri, 1971; Steaua Zimbrului, poem dramatic, 1971; Poeme cu măşti, teatru, 1972; File de acatist, versuri, ediţie bibliofilă, hors comerce, Detroit, 1976, cu şase desene în peniţă de Vlaicu Ionescu; ediţia a II-a, Bucureşti, 1981; ediţia a III-a, Cluj-Napoca, 1996; Istorii agrippine, versuri, 1976; Străinii din Kipukua, roman, 1979; ediţia a II-a, Opera literară, Străinii din Kipukua, 2003; Greul pământului, o pentalogie a mitului românesc, 2 vol., 1982; Rotonda plopilor aprinşi, memorii, 1983; 1995; Anamneze, versuri, 1984; Amintirile peregrinului apter, nuvele şi povestiri, 1990; ediţia a II-a, 2000; ediţia a III-a, Opera literară, 2, Amintirile peregrinului apter, 2004; Cerurile Oltului. Scoliile Arhimandritului Bartolomeu la imaginile fotografice ale lui Dumitru F. Dumitru, 1990; 1998; Bilder vom Reich Gotes. Ikonen und Fresken rumänischer Kloster, Sternberg, 2002; Pro Memoria. Acţiunea catolicismului în România interbelică, 1992; Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi, poem în stil bizantin, 1992; Poeme alese. Cu o prefaţă de Liviu Petrescu, 1998; Hoţul de mărgăritare, parabolă în patru acte, teatru, 1993; Ediţia a II-a, 2001; Din spumele mării. Pagini despre religie şi cultură. 1995; Atitudini, 1999; De dincolo de ape. Pagini de jurnal şi alte texte, 2000; Apa cea vie a Ortodoxiei, 2002; Opera literară 3, 2006, Memorii, 2008; Amintirile peregrinului apter (2009), Rotonda plopilor aprinşi • De dincolo de ape (2009), Străinii din Kipukua (2010), Poeme (2010) şi Teatru I (2010) – ultimele şase, în seria de autor de la Editura Polirom.
A tradus, într-o limbă română extraordinară, Noul Testament, 1993; Cartea lui Iov, 1996; Cântarea Cântărilor, 1998; Poezia Vechiului testament, 2000; Biblia sau Sfânta Scriptură, 2001. A fost răsplătit cu Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, 1982; Premiul special la Salonul de carte din Oradea, 1995; Marele Premiu pentru Poezie al Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 1999; Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, 2001 ş.a. Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000).
Tudor Arghezi avea dreptate: „Valeriu Anania stăpâneşte versul şi limba magistral şi măestriile lui cresc înalt, sporite de un talent desfăşurat în sus. Nimeni nu l-a aşteptat să vie şi el a venit, de unde, de ne-unde, aşa cum s-a ivit zvâcnind, din fulgere şi piatră… Anania se arată într-alte vremi, când pulberea stârnită de telegarii lui nu mai opreşte ochii să vadă. Că poetul rămâne incomod, e natural. E pismuit, l-am auzit clevetit şi o să fie poate pe ici pe colo contestat. Atât mai rău şi atât mai bine”.
Cărţile sale îi vor supravieţui cu siguranţă, dincolo de bine şi de rău.
Odihnească-se în pace!
Irina Petraş
Preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor