Miercuri, 23 februarie 2011, ora 19:00, Aula BCU „Carol I” (corp Fundaţie, Calea Victoriei nr. 88, Bucureşti), va avea loc o conferinţă susţinută de Dan C. Mihăilescu, organizată cu ocazia lansării volumului 100 din „Colecţia Biblioteca pentru toţi” a Jurnalului Naţional: „Domnişoara Christina. Şarpele” de Mircea Eliade.
În “Domnişoara Christina” naratorul ştie tot ce văd, sau îşi închipuie că văd, toate personajele, cu numai două excepţii: Simina şi Christina. El poate privi evenimentele din perspectiva fiecărui om, dar nu şi din cea a strigoiului. La fel, nici în “Şarpele” el nu povesteşte ce vede sau gândeşte Andronic, ci numai şi numai cum îl văd toţi ceilalţi pe el! Naratorul nu ştie cum vede non-umanul pe oameni sau ce gândeşte acesta. „Îl privea nesăţioasă, înfometată“, ne spune, în primul roman, naratorul, dar acesta povesteşte scena din perspectiva lui Egor, nu a Christinei, căci numai el aude ce-i spune Christina şi o vede privindu-l. Şi totuşi, în Şarpele există o singură excepţie, memorabilă. Cu puţin înainte de sfârşit, după ce Dorina a adormit şi Andronic se culcă şi el, „O privi cum doarme lângă el, goală şi vie, neînchipuit de frumoasă în neştiuta ei sinceritate. Apoi, ca şi cum ar fi vrut să alunge o vrajă, Andronic se culcă deasupra frunţii fetei, zâmbi prelung şi se culcă alături, cu obrazul odihnit pe sânul ei“. Naratorul poate vedea că Andronic o priveşte pe Dorina, dar nu poate şti cum o vede decât dacă intră o clipă în perspectiva lui: „goală şi vie, neînchipuit de frumoasă în neştiuta ei sinceritate.”, a scris Sorin Alexandrescu.
