La Editura Polirom, în colecţia “Plural”, a apărut volumul “Stilul religiei în modernitatea târzie” de Anca Manolescu, o contribuţie esenţială privind criza de mijloace pe care le are la dispoziţie omul modern pentru a se orienta spre transcendent.
Poate oferi modernitatea târzie avantaje spirituale, când, se ştie, modernitatea s-a construit tocmai pe restrângerea la domeniul secular? Renunţarea la religie ca vector al destinului uman, cheie de interpretare a lumii şi cadru de civilizaţie este definitorie pentru această epocă. Reflecţia actuală de orientare metafizică sau religioasă e însoţită adesea de o critică a lumii moderne şi a crizei sale. Şi totuşi, pentru o serie de gânditori – între care filozofii religioşi ruşi de la începutul secolului XX, Simone Weil, iar mai aproape de noi A. Scrima –, criza modernităţii trebuie să fie valorificată. Pe urmele acestora, autoarea se angajează într-o profundă analiză a unor aspecte ale modernităţii târzii ce pot căpăta valoare mobilizatoare, devenind astfel suport pentru parcursul spiritual.
„Faţă de umanităţile tradiţionale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepţie. Fie că trăieşte heideggerian în «uitarea Fiinţei», absorbit de lumea fiinţărilor maniabile, fie că nu mai are acces decât la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o fiinţă «provincială», autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situaţie proastă, în criza de mijloace pentru a se orienta spre transcendent. […]
Pentru a lăsa să se trezească interioritatea profundă, poate că primul pas este tocmai acela de a-ţi privi eul şi mediul în care trăieşti ca pe un spectacol.” (Anca Manolescu)
“Eseu hibrid, unde invocarea unor teme şi texte spirituale se îmbină nu numai cu consideraţii din sfera studiilor religioase, ci şi cu tatonări sau intuiţii proprii, cu propria perspectivă a autoarei asupra problemei, “Stilul religiei în modernitatea târzie” este cel de-al doilea volum al Ancăi Manolescu, apărut la Editura Polirom, după “Europa şi întâlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan” (2005, cuvânt înainte de Andrei Pleşu).
