În perioada 19-25 februarie 2011, la Biblioteca Bucovinei din Suceava are loc expoziţia “Brâncuşi – 135 de ani de la naştere”. Evenimentul este coordonat de scriitoarea Angela Furtună.
“Unul din cei mai importanţi sculptori ai secolului XX, românul Constantin Brâncuşi – născut la Hobiţa, Gorj, la 19 februarie 1876, stins la Paris pe 16 martie 1957 – s-a realizat în artă pe măsura geniului său artistic numai datorită voinţei sale de a se exila şi de a fugi din calea atmosferei distructive româneşti. Şi în cazul său, România nu a fost o bună mamă pentru un fiu hăruit cu excelenţă artistică…
A fost ales postum membru al Academiei Române, însă formalismul recunoaşterii sale în ţară este întărit azi de nesfârşitele scandaluri, de problemele grave în care statul român se pierde prin ignoranţă sau reacredinţă, problemele fiind legate de păstrarea operei, gestionarea memoriei şi a patrimoniului brâncuşian.
Arta brâncuşiană a modificat radical conceptul de formă în desen, pictură şi sculptura modernă.
În anul 1957, Brâncuşi îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se spovedeşte şi se împărtăşeşte, apoi îi mărturiseşte că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea„. Pe data de 16 martie 1957, Constantin Brâncuşi se stinge din viaţă la ora 2 dimineaţa, iar în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Constantin Brâncuşi a trăit neînţeles şi a creat în suferinţă, alungat departe de ţară sa de micimea culturii româneşti, ce s-a dovedit a fi nu o dată incapabilă să-şi asume propriile genii în fazele lor antume.
Şi-a gândit şi proiectat interiorul mental de artist, lăsând în urmă nu numai opera artistică, ci şi idei şi concepte profesionale, artistice, literare, vizuale, etice, morale, filosofice, gata să ofere model şi pildă celor ce îi vor urma calea.”, a scris Angela Furtună.
