Miercuri, 12 ianuarie 2011, ora 11:00, în sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, va avea loc lansarea volumului „Clasicii dramaturgiei universale” (vol. I) de Costin Tuchilă şi Puşa Roth, apărut la Editura Academiei Române. Noua apariţie editorială va fi prezentată de Gelu Negrea, Ioan Adam, Marina Roman.
Carte de referinţă, „Clasicii dramaturgiei universale” de Costin Tuchilă şi Puşa Roth (volumul I) cuprinde studii dedicate marilor dramaturgi, de la tragicii greci până la Marivaux, punând în lumină aspecte mai puţin cunoscute şi comentate, într-o viziune modernă asupra dramaturgiei universale, la un nivel ştiinţific remarcabil. Intenţiile autorilor se observă chiar din titlurile studiilor: „Eschil – originea lucrurilor”, „De la Sofocle la Oedip”, „Euripide sau amurgul zeilor”, „Aristofan – parodie în agora”, „Plaut: cum vă place”, „De la satiră la Terenţiu”, „Seneca – discurs asupra condiţiei umane”, „Christopher Marlowe şi abisul tragic”, „Universul Shakespeare”, „Cervantes – dimensiunea existenţei”, „Lope de Vega – poetica invizibilă”, „Tirso de Molina: ucenic şi maestru”, „Calderón de la Barca în marele teatru al lumii”, „Pierre Corneille – eroi şi iluzii”, „Racine: raţiune şi pasiune”, „Molière – fiziologia râsului”, „De la jocul dragostei şi al întâmplării la Marivaux”. Luând în consideraţie şi biografia scriitorilor, autorii acestui volum, care are la bază seria de emisiuni „Clasicii dramaturgiei universale”, difuzată la Radio România Cultural, urmăresc în egală măsură evoluţia scrisului fiecăruia dintre ei, ideile novatoare în contextul epocilor, contribuţia fiecărui dramaturg la evoluţia teatrului universal, evidenţiind cu mijloace comparatistice legăturile dintre un autor şi altul, dintre o epocă de creaţie şi alta şi dinamica formelor şi structurilor dramatice. Din aceste studii de profil bogat documentate, nu lipsesc opiniile critice care atestă modul de receptare a autorilor şi a operelor în discuţie de-a lungul timpului, dar şi percepţia lor actuală.
„Privirea critică – spun autorii în prefaţă – este o privire neconvenţională. Sau ar trebui să fie, pornită fiind de la un cititor specializat care, în momentul contactului cu opera, are îndemânarea de a-şi abandona toate prejudecăţile. A face dintr-un autor clasicizat contemporanul nostru, a reliefa acele adevăruri exprimate în opera sa, care, nu numai că sunt universal valabile, dar au un plus de însemnătate pentru omul contemporan, înseamnă, în primul rând, a elimina prejudecăţi. Iar dacă teatrul, după cum credea Novalis, este «reflecţia activă a omului despre el însuşi», lui i se datorează şi prilejul celei mai directe actualităţi.”
