De curând, la Editura Fondul Europa din Novi Sad, Serbia, a apărut volumul de poeme “Anarhie cu pauză de ceai” de Pavel Gătăianţu, ediţia “Cartea mea”.
“Aşa cum se întâmplă în literaturile popoarelor în general, şi literatura română din Voivodina îşi are rădăcinile în literatura populară, numai că ea a trebuit să refacă, într-un secol şi jumătate, o istorie parcursă de-a lungul multor secole în alte spaţii culturale. Tradiţionalismul, clasicismul, elementele romantice şi simboliste, modernismul şi postmodernismul – toate aceste formule estetice apar într-o succesiune rapidă, păstrând, în mod benefic, sedimente care se transmit de la o etapă la alta şi care dau un sentiment de unitate în conexiune cu literatura română şi cu cea europeană. Unul dintre reprezentanţii foarte importanţi ai ultimei etape, postmodernismul, este Pavel Gătăianţu, care, prin arta sa literară, dar şi prin publicistica lui, prin alte forme de exprimare neconvenţională (art-performance), rupe legăturile cu tradiţionalismul clasicist din necesitatea de racordare la societatea post-industrială care impune alte structuri sociale, modificând vechile structuri antropologice: „În opera lui Pavel Gătăianţu sunt perceptibile modificări importante în maniera de a scrie (versul liber, distorsionarea sau chiar renunţarea la formele prozodice tradiţionale), distanţa polemică faţă de tradiţia culturală, destructurarea semantică şi sintactică a textului (Popović, 2004: 6). Artistul îşi asumă realitatea de acum şi, într-o anumită măsură, de aici, pentru că „între diversele aspecte ale realităţii care corespund diferitelor puncte de vedere, se găseşte unul din care derivă toate celelalte şi care e presupus în toate celelalte. Este cel al realităţii trăite” (Gasset, 2000: 38). Datorită lui, poezia postmodernă depăşeşte cadrul minoritar voivodinean, intrând în circuitul universal.”, a scris Carmen DĂRĂBUŞ (Universitatea din Novi Sad/Universitatea de Nord).
