Teatrul de Comedie din Bucureşti a sărbătorit miercuri, 5 ianuarie 2011, 50 de ani de activitate. Bun prilej de certitudini pentru câteva generaţii de actori formidabili, începând cu cei 27 de actori aleşi de „Meşterul” Radu Beligan în câteva minute, câte i-au trebuit să scrie pe un colţ de masă actul de fondare al acestui proiect teatral ce s-a dovedit a fi şi de succes, şi de anvergură internaţională. Cu doi regizori aleşi pe sprânceană, ce vor face o carieră europeană, David Esrig şi Lucian Giurchiescu, trupa de la Comedie a cucerit, în al patrulea an de la înfiinţare, Premiul pentru cea mai bună reprezentare naţională la Festivalul Teatrului Naţiunilor de la Paris. Tinerii colegi ai Domnului Radu Beligan, după cum a mărturisit marele actor, „au slujit, de-a lungul a patruzeci de ani, cu aceeaşi pasiune şi strălucire prestigiul pe care Teatrul de Comedie s-a bucurat neclintit în inimile spectatorilor”.
Sărbătoarea Teatrului de Comedie a însemnat, dincolo de puzderia de cameramani, fotoreporteri şi jurnalişti, dincolo de cupele de şampanie, un spectacol viu şi emoţionant al întâlnirii cu oameni de teatru care au marcat şi marchează istoria noastră artistică. Cu lacrimi în ochi, cu vocea uşor tremurătoare ori cu replică plină de spirit, confesiunile, nostalgiile şi exerciţiile de admiraţie ale unor actori de legendă au dat nobleţe şi har unei seri de neuitat. „În Armenia, la poalele muntelui Ararat se află un cimitir în care datele de pe cruci dintre naştere şi moarte însumează trei, cinci, cel mult şapte ani. Turiştii îl întreabă pe ghid dacă este un cimitir de copii. „-Nu, este un cimitir de oameni mari şi aici oamenii chiar se bucură de o mare longevitate. Dar, la noi există o veche tradiţie: pe cruce sunt adunate numai zilele în care ai fost fericit în viaţă”. Cred că dacă aş fi obligat să mă supun acestei tradiţii, aş aduna anii petrecuţi la Teatrul de 
Comedie, care a reprezentat în deceniul al 7-lea şi într-o lume destul de ostilă, o adevărată insulă de fericire. Am trăit acolo zile de plenitudine, de lumină, zile de neuitat”, a mărturisit Domnul Radu Beligan. „Din sală se aude o furtună de aplauze şi strigăte de Bravo! Ah, sunt românii din Paris. Nu, că accentul e pe ultimul O. Bravó! Sunt parizieni! Fiecare dintre noi are un ciorchine de spectatori peste el şi se lasă sărutaţi! De mine se apropie un monsieur în vârstă, cu ochii în lacrimi. Ce o fi vrând? „-Bravo, Lucian! Aţi fost… De altfel, vedeţi reacţia sălii! E o veritabilă manifestaţie! Datorită vouă am realizat şi eu dimensiunile piesei mele! Vă felicit!”. Dumnezeule! E Eugène Ionesco! Datorită relaţiilor tensionate cu sistemul nostru politic de atunci s-a ascuns undeva prin sală, dar nu a putut să rabde să nu ne felicite, când 
a văzut reacţia publicului! A fost seara de graţie a carierei mele!”, a povestit cu lacrimi în ochi Maestrul Ion Lucian marele succes din seara de 20 mai 1965, când, pe scena sălii Sarah Bernhard din Paris, l-a interpetat pe Jean din „Rinocerii” de Eugène Ionesco, în regia lui Lucian Giurchiescu.
Cei 50 de ani ai Teatrului de Comedie au fost tezaurizaţi într-o carte-obiect ce prezintă, în fotografii restaurate, cu informaţii privind distribuţiile, toate spectacolele puse din 1951 şi până astăzi. Secţiunea „50 spectacole. Best of” a acestei cărţi-obiect este împănată cu amintirile unor actori şi regizori care au marcat viaţa teatrului, cu decupaje din presa vremii despre spectacolele jucate la Comedie. „Teatrul de Comedie este teatrul meu de suflet unde am jucat cele mai importante roluri din cariera mea, capodopere ale dramaturgiei… Am fost injectat cu dragoste de teatru, la Teatrul de Comedie” – Marin Moraru. „Nu mai vorbesc că am fost martorul de necontestat al DEBUTULUI pe scena Comediei al actualului şi bravului Director de acum, dragul meu prieten George Mihăiţă. Şi nu mai vreau să vorbesc aici de toţi ai mei cu care douăzeci de ani mai târziu aveam să lucrez ca regizor. Dintre toţi, unul singur, un om iubit şi extraordinar, Cornel (Vulpe), şi-a dat sufletul, la propriu, pe această scenă binecuvântată. Teatrul de Comedie e singurul teatru care a făcut ca lacrimile să nu se vadă” – Alexandru Darie.
Ce bucurie mai mare pentru amfitrionul spectacolului „50. Teatrul de Comedie”, George Mihăiţă, să afle de la „Meşterul” Radu Beligan, Horaţiu Mălăele, Ion Lucian, Vladimir Găitan, SandaToma sau Mircea Albulescu că e cel mai bun director de teatru al momentului. Mandatul lui George Mihăiţă a adus, în cei 9 ani ai săi de directoriat, mai bine de un sfert din toate spectacolele teatrului. Proiectele lui George Mihăiţă au vizat comedia română, Festivalul Comediei Româneşti, şi tinerii actori şi regizori, COMEDIA ŢINE LA TINEri. Asociaţia Scriitorilor Bucureşti i-a acordat lui George Mihăiţă – Diploma de Excelenţă, „la aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea Teatrului de Comedie, pentru directoratul său de succes şi pentru punerea în valoare a dramaturgiei vii autohtone în cadrul Festivalului Comediei Româneşti – FestCO”.
La Mulţi Ani, Teatrul de Comedie, La Mulţi Ani, George Mihăiţă!
Dan Mircea CIPARIU
Fotografii de Mihai ZGONDOIU
