Sunt oameni care au fost, din frică, din laşitate, din teama că aveau dosar prost, „supt vremi”. Unii dintre ei au colaborat cu Securitatea încercând un adevărat joc al „realităţii” şi al „ficţiunii”, mergând, numai ei ştiu cum, pe sârmă. Marele scriitor Ioan Groşan a semnat, la 18 ani, un angajament asupra căruia, cum reiese clar chiar din documentele CNSAS, de facto, a revenit prin refuzul de a mai da informaţii ofiţerilor Securităţii. Cazul lui Groşan ne pune sub lumină doar dezvăluirea jumătăţii de adevăr: a celui care a fost dezvăluit de CNSAS! El, dezvăluitul, trebuie dat drept exemplu de lipsă de moralitate, în timp ce ofiţerii care au construit reţelele de informatori şi au chinuit prin mijloacele opresive cele mai subtile un popor întreg pot să-şi bea liniştiţi cafeaua de pensionari inocenţi. Mi-e greaţă de revelarea acestui tip de adevăr al Istoriei, de acest tip de Judecată. Securiştii, mulţi dintre ei torţionari dovediţi cu acte, îşi privesc la televizor sau în ziare victimele lor de atunci şi de acum! Iar decizia redactorului-şef al „Adevărului”, Grigore Cartianu, de a renunţa la colaborarea cu „turnătorul” Ioan Groşan e un gest de ipocrizie maximă! De parcă în paginile acestui cotidian ar scrie numai cete de heruvimi şi campioni ai moralităţii!
Nu îi apăr pe „turnători”! Fiecare dintre ei şi-a ispăşit prin povara dublei identităţi şi a semnăturii în faţa ofiţerului de Securitate o parte din vina de a colabora. Fiecare dintre ei, atunci când a fost pus pe prima pagină a „dezvăluirilor de presă”, a trecut de judecata opiniei publice, de oprobiul ei şi, poate, chiar de examenul cu propria conştiinţă. Mi se pare, însă, scandalos că procesul comunismului nu i-a înglobat, în primul rând, pe cei care au fost artizanii importului de sovietizare a României, ofiţerii şi subofiţerii vigilenţi ai Securităţii. Ei pot sta liniştiţi ca nişte pensionari onorabili care şi-au apărat cu devotament patria. În schimb, turnătorii sunt trecuţi prin ciur şi dârmon, în direct şi la o oră de maximă audienţă. Când ofiţeri ori informatori ai Securităţii, mulţi încă aflaţi sub acoperire, deci în imposibilitatea ca CNSAS să le prezinte dosarele, ocupă cele mai mari funcţii ale Puterii politice şi executive din România anului 2011, dezvăluirile unor colaboratori ai Securităţii din zone artistice şi sportive îmi par că înlocuiesc un adevăr ipocrit cu o teribilă diversiune!
Dan Mircea CIPARIU
… şi foştii securişti pot să facă scandal că li s-au redus pensiile!
am primit de la CNSAS dosarul tatalui meu, cam 1 metru liniar de foi, dar totul pana in 1976. Nici al meu, nici al fratelui meu, desi mai mult ca sigur ca am avut, avand in vedere ca orice am facut, am scris sau vorbit se afla acolo scris!!! E cutremurator sa-ti vezi viata pas cu pas, ce aparat teribil isi construisera!! Explicatia ca nu am primit nimic din ce este dupa 1976: sigur cei care au „turnat” ocupa acum functii importante in stat si nu trebuie desconspirati!!!!
De la izbucnirea scandalului cu turnătoriile, de la Ioan Groşan aşteptam să aud trei cuvinte- „Îmi pare rău”. Nu le-a rostit.
Adevarat! Cazul Ioan Grosan este doar o diversiune murdara. Ca atatea altele. Pe vremea „Ziua” si mai tarziu in „Adevarul”, primul lucru pe care-l cautam in ziar era mereu spumosul articol al domnului Ioan Grosan. Astept cu drag sa-l citesc in ziarul care-l va gazdui in viitor.
Cazul acesta a însemnat însă și publicitate mai multă pentru Groșan, chiar dacă negativă…