În colecţia “Inedit” a Editurii Curtea Veche, a apărut volumul “Semne lângă drum” de Ivo Andrić, în traducerea lui Dragan Stoianovici.
„Doamne, nu lăsa ca inima noastră să rămână pustie, ci fă – pentru că totul atârnă de voia Ta – ca întruna să dorim şi să sperăm, iar ceea ce dorim să fie bun şi temeinic, iar speranţa să nu ne fie deşartă. Fă ca obiectul dorinţelor noastre să fie mai înalt şi mai frumos decât viaţa noastră, iar noi să nu trădăm nicicând nădejdea de mai bine din pricina unor înfăptuiri efemere şi amăgitoare, care ne ascund zarea şi ne promit mincinos odihna. Fă-ne să urmăm drumul drept, cu vremelnice poticniri, dar cu tihnă şi glorie la capătul lui. Şi dă-ne înţelepciune şi curaj, de vreme ce ne dai ispite. Şi oriîncotro am merge şi am rătăci, nu îngădui ca la sfârşit să rămânem în afara atotcuprinzătoarei Tale armonii, căci asta ne dorim în fiece clipă, în fiece loc, cu fiecare părticică a fiinţei noastre.“, a scris autorul.
Ivo Andrić (1892–1975) s-a născut în oraşul Travnik din Bosnia-Herţegovina. În literatură debutează în tinereţe ca poet, iar la începutul anilor 1920 publică două cărţi de proză lirică — “Nelinişti” şi “Ex Ponto”. În perioada interbelică se face remarcat prin volume de proză scurtă şi de eseuri, iar în 1945 îi apar trei romane, elaborate în anii războiului — “Podul de pe Drina”, “Cronică din Travnik” şi “Domnişoara”. În acelaşi an este ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia. În 1961 i se decernează premiul Nobel pentru literatură.
Scrierile i-au fost traduse şi publicate în numeroase limbi, de pe toate continentele. În limba română au apărut până în prezent primele două romane citate mai sus şi un volum de proze scurte intitulat “Povestea cu elefantul vizirului”, iar, în volum separat, nuvela de mai mare întindere “Curtea blestemată”.
