La Editura Paralela 45, în colecţia “Biblioteca de Filosofie”, a apărut volumul “Filosofia ca mod de viaţă. Sursele autenticităţii” de Cristian Iftode.
Există anumite raţiuni de ordin cultural, istoric şi poate chiar strict filosofic, girând o semnificativă schimbare a statutului şi caracterului filosofiei, cu multe secole în urmă? Am pierdut ceva esenţial pe parcurs, şi anume însăşi calea, modalitatea concretă de a converti doctrina în practică de viaţă? De a înţelege rolul reflecţiei filosofice şi finalitatea exerciţiului filosofic? Şi dacă da, mai păstrăm încă şansa de a practica filosofia „ca pe vremuri”, în Antichitatea greco-latină, ori e vorba de ceva iremediabil compromis…?
Cristian Iftode (n. 1979) este cadru didactic al Facultăţii de Filosofie din Universitatea Bucureşti şi doctor în filosofie al aceleiaşi universităţi, din 2007, cu o teză despre “Rolul analogiei în elaborarea metafizicii aristotelice”. A publicat “Metafora şi discursul metafizic” (Ed. Antet, 2002), precum şi o serie de studii şi articole consacrate, cu precădere, istoriei ideilor şi filosofiei morale. A colaborat la realizarea volumului colectiv “Pentru ce istoria filosofiei?” (Ed. Paideia, 2003) şi este coautor al lucrării “Aristotel. Program filosofic şi prelungiri doctrinaire” (Ed. Universitatii din Bucuresti, 2006).
