La Editura Polirom, în colecţia “Biblioteca Polirom. Seria de autor “Henry Miller”, a apărut volumul “Coşmarul climatizat” de Henry Miller, în traducerea Sandei Aronescu.
În 1939, la nici trei luni de la izbucnirea celui de‑al Doilea Război Mondial şi după zece ani petrecuţi în Franţa, Henry Miller se întoarce în Statele Unite, ca să vadă cum arată ţara în care se născuse – vrea să simtă the american way of life. Pleacă într‑o călătorie de trei ani, în care cunoaşte locuri şi oameni de tot felul. Aşa se naşte Coşmarul climatizat, o carte cu oameni mici şi afaceri uriaşe, cu violenţa purulentă a ziarelor americane, cu giganţi industriali şi cumpărături pe credit, cu o atmosferă care‑l face să exclame: „n‑am văzut nicăieri în lume o ruptură atât de definitivă între natură şi om”. Coşmarul climatizat are în el şi slăbiciunile de boem ale autorului, care se îndrăgosteşte de automobilul său şi plânge când vede Grand Canion, dar şi culoarea locală, acolo unde ochiul de reporter o găseşte. America este când un loc plin de sunete şi imagini nemaivăzute, când un teritoriu dezolant, lipsit de suflet, „un vid spiritual” fără urmă de frumuseţe, în faţa căruia se află un Henry Miller cu nerăbdarea şi spaimele regăsirii.
„Dintre scriitorii americani, Henry Miller se apropie cel mai mult de Celine. Nimic din ce scrie el nu este făcut să bucure auzul, să incite raţiunea ori să răscolească adâncurile conştiinţei; scrisul lui Miller este mai degrabă visceral.” (The New Leader)
„Coşmarul climatizat este o carte importantă pentru Miller, căci, spre deosebire de Tropicul Cancerului şi Tropicul Capricornului, ea n-a fost interzisă în America, unde a avut o puternică influenţă asupra beatnicilor. Pledoaria pentru sex, artă şi libertate din proza lui Miller apare fără prea multe intermediări în literatura generaţiei Beat.” (Dan Geddes)
„Nu-i nimic ciudat în a-ţi fi frică. Indiferent în ce ipostază apare ea, frica este un fenomen cu care suntem atât de obişnuiţi, încât, atunci când vedem un individ curajos, ne dăm fără nici o rezervă pe mâna lui şi îi devenim sclavi.” (Henry Miller)
