De curând a apărut volumul „Scrisori nimănui” de Vasile Tarţa, Editura Dacia XXI, cuprinzând şaptezeci de poeme.
„Născut într-un frumos sat românesc de pe Valea Someşului, Lipău, Vasile Tarţa este poetul unui spaţiu pe care îl descrie cu dragoste şi profundă trăire sufletească.”, a scris Alexandru Domokos.
„Vasile Tarţa este un scriitor ce ar face, sunt sigur, cinste oricărei comunităţi. Biografia sa este legată de cea a Odoreului încât ni se pare firesc ca, prin această carte, el să se întoarcă „acasă.” (Dumitru Dorel Pop)
„S-au împlinit deja vreo 35-40 de ani de când l-am cunoscut pe Vasile Tarţa, făcând furori prin Satu Mare cu imaginile lui de o îndrăzneală şi un insolit ce ni-l amintea tuturor pe Nichita Stănescu. Ajuns la frumoasa aniversare a 70 de rotaţii în jurul astrului zilei si la un număr de volume probabil cam de acelaşi ordin, e în continuare la fel de poet ca în anii frumoaselor întâmplări poetice de altădată…” (Radu Ulmeanu)
„Volumul de faţă cuprinde mai toate modalităţile practicate de autor de-a lungul timpului, de la poezia bliţ comprimată într-o sugestie, până la versificaţia în formă tradiţională uneori cu iz folclorizat sau iudit. Diversitatea e şi tematică, de la jubilaţiile naturiste şi melancolia trecerii, la revolta socială şi decadenţa moravurilor.
Oricum, autor a peste 30 de volume, la 70 de ani, Vasile Tarţa este în plină vervă.”(Petre Poantă)
„Vasile Tarţa, la cei şaptezeci de ani dăruiţi poeziei, se încumetă să trimită „Scrisori nimănui”, adică fiecare din noi poate să îşi aleagă mesajul pe care şi-l doreşte de la Dumnezeu, de la viaţă, de la prieteni.
Vasile Tarţa este oricum un fenomen al literaturii române, fie şi pentru faptul că el în loc să respire, scrie. El trăieşte nu pentru a aşterne cuvinte ci pentru a putea respira. Pentru el cuvântul este aerul. El ajunge în plămâni şi nu ştiu prin ce proces de hidroliză eliberează oxigenul şi poemul îşi inventează gramatica după care se codifică poemul.
Vasile Tarţa nici nu există, pentru că el fuge din logica naturală a vieţii. El este propria lui ficţiune. Se reinventează cu o voluptate a scrierii, intersectând stiluri, teme, şcoli literare, mode, cu o inconştienţă a geniului ce îşi hrăneşte inteligenţa prin substanţa diurnă a visului.”, a scris Ion Vădan.
Ma bucur ca am avut ocazia de al întîlni azi pe poetul Vasile Tarta la lansarea volumului de poezii ^Scrisori nimănui^ din Odoreu.Am avut deosebita placere de a obține chiar și o dedicație la volumul de poezii.Ii doresc domnului Tarta multa sănătate și putere de a ne mai încînta și cu alte volume de poezii!
La multi ani! – pentru apropiata aniversare.
Cu respect
Mark Patricia
In poezia lui Tarta Vasile ve-ti intra ca intr-un sat, ve-ti cunoaste neobisnuitul, ve-ti remarca frumusetea, dragostea de Dumnezeu, apoi peisajul rimat in ale lui ganduri, puterea de exprimare, aducand lauda bunului si criticand puterea raului plangand in ”Hore mortului” bucurandu-ne in versuri de slava a Domnului, curajos fiind in drumul vietii si puternic in varstele poemului.
Acest poet este un complect literal, stie cum sa ne mangaie prin versuri, el voteaza cu rima sa ne mangaie inima, este un infinit prin exprimare ca Amazonul de la izvoare pana la varsare.
Acesta este poetul Tarta Vasile bunul meu prieten si cu lansarea ultimelei tale carti „Scrisori nimanui” iti doresc multa sanatate si fericire, putere de exprimare la a ta aniversare septogenara sa ne mai scri la fel de bine ca urmasi nostri sa aiba ce invata de la tine.
Pop Csaba Otto