De curând, a apărut volumul “Versouri” de Anca Mizumschi, Editura Humanitas, care încheie tripticul început de autoare prin volumele “Poze cu zimţi”, Editura Brumar, 2008 şi “Anca lui Noe”, Editura Humanitas, 2009.
“După “Poze cu zimţi” (cartea unei iubiri imposibile) şi “Anca lui Noe” (cartea unei imposibile intimităţi spirituale), “Versouri”-le Ancăi Mizumschi refac „desenul din covor“ al unui traseu poetic foarte special: un portret tombal exact, în care se coagulează opririle periodice ale vieţii, dar mai ales greutatea (şi harul) acesteia. Pusă sub semnul altui testament poetic, o carte a pierderii şi rătăcirii – Corabia lui Sebastian de A.E. Baconsky –, Versouri este, deopotrivă, o carte despre „viaţa… proprie pe măsura morţii“ inevitabile şi una despre „luxul morţii“ îndelung pregătite „pentru binele celorlalţi“, urmată de o poetică judecată de apoi. La această judecată, fără îndoială, Dumnezeul tuturor poeţilor va şti că Anca Mizumschi este una dintre cele mai puternice şi mai adevărate poete din cîte am putut citi în ultimii ani.”, a scris Simona SORA.
“Cuvintele au o tensiune proprie în creierul meu, scrisul fiind eminamente catartic. De aici însă până când mă aşez să le leg coerent într-un proiect poetic trece destul de mult timp şi multă trudă. Am proiecte poetice pe care le-am început acum şapte ani şi nu pot încă să le dau drumul în lume, nu le simt rotunde. De altfel, lupta mea permanentă este să le termin totuşi; am senzaţia câteodată că, dacă nu mi le ia nimeni din braţe, le-aş rescrie la nesfârşit. Atunci când mi le-a luat totuşi cineva din braţe şi am reuşit să mă desprind de ele, volumele mele s-au numit: “Departe de Hemingway” (1989), “Est” (1993), “Opera Capitală” (1995), “Poze cu zimţi” (2008), “Anca lui Noe” (2009), a scris autoarea.
