În perioada 17 – 31 decembrie 2010, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti – Sala Oaspeţi, are loc expoziţia de fotografie „Între Bucureşti şi Africa: Puterea diversităţii culturale” a olandezului Jeroen Bruggeman. Evenimentul este organizat de Federaţia Română a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO şi Muzeul Ţăranului Român.
2010 a fost declarat de UNESCO „anul apropierii între culturi” şi Irina Bokova, actuala directoare generală a acestei instituţii internaţionale, a afirmat că acest an „a generat o serie de proiecte creative care demonstrează puterea diversităţii culturale şi a dialogului ca forţe ale păcii”. Din acest motiv, Federaţia Română a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO a propus şi Muzeul Ţăranului Român a acceptat cu multă deschidere, o expoziţie care să poată fi pusă sub egida acestui an UNESCO. E vorba de expoziţia unui fotograf olandez îndrăgostit de Africa, pe care o vizitează de obicei anual, dar şi de România, unde a fost în mai multe rânduri, în mai multe oraşe, şi unde a şi expus în 2004, la Goethe Institut din Iaşi.
Deşi din punct de vedere istoric este greu de afirmat că România şi Africa s-ar fi influenţat reciproc vreodată, o confruntare de fotografii realizate în Bucureşti, cu unele din Africa, mai ales din zonele rurale, astfel încât contrastul este şi mai mare, conduce spre ideea diversităţii enorme a vieţii umane.
Jeroen Bruggeman a fotografiat încet şi cu atenţie, folosind un aparat profesionist de fotografiat de ultimă generaţie, dar pe principiul celor din secolul al XIX-lea cu impresie pe placă de sticlă şi imagine răsturnată, aparat dotat aidoma celor vechi cu pânză neagră şi trepied. Această tehnică, ce părea definitiv abandonată, produce negative cu multă informaţie şi ca atare de o mare claritate, redând cel mai mic detaliu. Împătimit de aceste detalii, Jeroen Bruggeman spune ca fiecare dintre ele are „propria sa voce revendicativă, ca şi propriul mister, paradox sau vis”. Artistul, altminteri un distins universitar în domeniul sociologiei şi antropologiei, s-a format de unul singur ajutat la început de bunicul său, Paul Citroen, cunoscut reprezentant al Bauhaus-ului şi co-fondator al Noii Academii de Artă din Amsterdam. Prieten cu Kandinski şi membru al grupării artistice Der blaue Reiter, Citroen a fost din tinereţe fascinat şi de fotografia artistică, pasiune transmisă nepotului său. O altă influenţă a fost exercitată asupra lui Jeroen Bruggeman de către Eva Besnyö (1910-2002), artistă născută la Budapesta, formată în atmosfera avangardei din Berlin, emigrată în Olanda în 1932 şi supranumită în ţara de adopţie „marea doamnă a fotografiei”. Legat prin aceste două mari nume direct de avangarda interbelică, perioadă fastă şi pentru fotografie, iar prin intermediul acestora de înaintaşii din secolul al XIX-lea, Jeroen Bruggeman a învăţat câteva mari lecţii. Lecţia austerităţii mijloacelor de expresie, precum şi cea a seriozităţii meseriei sunt cele mai vechi, iar din interbelic, mai ales din creaţia Evei Besnyö, derivă interesul pentru aspectele cele mai obişnuite ale cotidianului. Imaginile sale sunt întotdeauna foarte căutate, rodul unei îndelungate evaluări a subiectului, a redării sale ca lumină (dozaje de expunere), a cromaticii (opţiunea frecventă pentru alb-negru). Când pline de un soi de cruzime, când poetice ca expresie, când clasice (frontale, cu o perfectă axă de simetrie) sau dimpotrivă, novatoare în privinţa unghiului, când cultivând o notă de umor sau/şi de notaţie socială, fotografiile lui Jeroen Bruggeman oferă o altă privire, foarte proaspăta, asupra a ceea ce credeam a şti.
