La Editura Polirom, în colecţia “Proză XX”, va apărea volumul “Trilogia Cairoului: O plimbare prin palat” de Naghib Mahfuz, în traducerea lui Nicolae Dobrişan.
“Trilogia Cairoului”, cartea care l-a consacrat pe Naghib Mahfuz ca scriitor, surprinde cu un realism impresionant schimbările dramatice petrecute pe scena politică a Egiptului în perioada cuprinsă între sfîrşitul Primului Război Mondial şi instaurarea regimului lui Gamal Nasser, prin intermediul unei saga de familie ce se întinde pe trei generaţii consecutive. Fiecare din cele trei părţi ale sale, “O plimbare prin palat” (1956), “Palatul dorinţei” (1957) şi “Strada zahărului” (1957), poartă numele străzilor reale pe care locuiesc reprezentanţii fiecărei generaţii. O plimbare prin palat descrie dezintegrarea treptată a familiei lui Al-Sayyid Ahmad – un negustor prosper din clasa de mijloc care îşi terorizează soţia, fiii şi fiicele, obligîndu-i să trăiască după litera Coranului, în vreme ce el explorează plăcerile nocturne ale Cairoului –, oferind totodată cititorului o perspectivă fascinantă asupra societăţii egiptene de după Primul Război Mondial.
NAGHIB MAHFUZ (1911-2006) s-a născut în Cairo. Şi-a propus o serie vastă de romane care să acopere toată istoria Egiptului, însă schimbările dramatice de pe scena politică egipteană l-au făcut să se concentreze asupra tematicii sociale, prezentată într-un stil realist în Trilogia Cairoului, “Băieţii de pe strada noastră” (1959; Polirom, 2009) sau “Pălăvrăgeală pe Nil” (1966; Polirom, 2010). În anii ’60-’70, a început să experimenteze cu formule literare mai flexibile, în care realismul se îmbină cu alegoria şi simbolul, pentru a încărca ficţiunea cu subtile accente satirice, în romane ca “Miramar” (1967), “O mie şi una de nopţi şi zile” (1982) sau “Akhenaton, cel care sălăşluieşte în adevăr” (1985). În 1988 i-a fost decernat Premiului Nobel pentru Literatură.
