La Editura Leda a apărut volumul “Don Julian” de Juan Goytisolo, în traducerea lui Andrei Ionescu. Volumul a fost publicat cu o subvenţie acordată de Direcţia Generală a Cărţii, Arhivelor şi Bibliotecilor din cadrul Ministerului Culturii din Spania.
„Don Julián este cea mai radical subversivă capodoperă a literaturii spaniole.”, a scris Pere Gimferrer.
“Tripticul răului” din care face parte şi „Don Julián”, alături de “Carte de identitate” şi “Juan fără de ţară” deschide un drum nou în literatura spaniolă a secolului XX, dezvăluind adevărul despre peisajul politic, moral şi cultural al Spaniei franchiste şi postfranchiste. Interzisă cândva, apreciată apoi la adevărata ei valoare, trilogia reprezintă un veritabil monument istoric pentru poporul spaniol şi literatura acestuia. Cu o structură narativă profundă, cu explorări fără limite ale limbajului, ea reprezintă totodată una dintre experienţele inovatoare cele mai radicale ale literaturii spaniole contemporane.
„Nici un scriitor nu s-a cufundat mai profund ca Goytisolo în măruntaiele textului, contopindu-se cu el şi lăsând să-i curgă prin vene sângele zămislirii lui.” (Jorge Semprún)
„S-a spus, pe bună dreptate, că „Don Julián” este cartea pe care autorul nu putea să nu o scrie. Este cartea celei mai profunde schimbări tematice, însoţită, în mod necesar, de schimbarea la fel de profundă a stilului. Este cartea mărturiei sfâşietoare a unui autor angoasat până la autoanihilare, a unui autor ce se supune permanent la o analiză hiperlucidă, lipsită de orice menajamente, în căutarea propriei sale identităţi, marcate definitiv de răni necicatrizate. Este o carte ieşită dintr-o profundă nemulţumire, din suferinţă şi mânie, din dezlănţuirea simultană şi virulentă a unor demoni de naturi diferite.” (Andrei Ionescu)
JUAN GOYTISOLO (n. 1931, Barcelona) face parte din galeria marilor nume ale literaturii spaniole. Ca intelectual profund implicat în tragedia ţării sale, s-a opus regimului franchist. În anul 1956, se stabileşte la Paris, unde lucrează la Editura Gallimard. Între anii 1969 şi 1975 predă literatură în universităţi din California, Boston şi New York, devenind în acelaşi timp un nume nelipsit din coloanele presei spaniole (în special cotidianul El País). În anul 1996, părăseşte Parisul pentru Marrakech. Opera sa a fost încununată cu numeroase premii, precum Europalia (1985), Nelly Sachs (1993), Octavio Paz de Literatura (2002) şi Juan Rulfo (2004).
