La Casa de Editură Max Blecher a apărut volumul “Federeii” de Nicolae Avram, în colecţia “Plantaţii”.
„Poemele orfeline ale lui Nicolae Avram sunt amintiri dintr-o copilărie feroce. Bizar e că rememorarea anilor de cumplită ucenicie din orfelinat e tincturată de o irepresibilă (şi în bună măsură masochistă) nostalgie – din când în când, mici epifanii fac ca fiinţele şi obiectele acelei vârste a răului să capete, sub strălucirea blândă a memoriei, irizaţii stranii şi chiar să devină luminoase (până şi sângele se coagulează pe faţa lui Damian roşcatul, «cel pe care băieţii îl puneau să sară / în cap de pe dulap / în balta ivită deodată în duşumea», în «cheaguri luminoase»). E limpede că ce ai sub ochi e descrierea unui imperiu al răului edificat de adolescenţi (şi detaliul că un anume Cămăraş e declarat «rege al muştelor» nu are cum să nu te ducă cu gândul la copiii malefici ai lui Golding), a căror cruzime pură aminteşte uneori de atrocităţile comise de trupele de soldaţi-copii din Somalia. Însă la fel de limpede e că descrierea aceasta, ilustrare a răului, e în acelaşi timp şi o apărare a lui. Unui personaj ajuns, după anii de orfelinat, şef al unei echipe de constructori la muntele Athos, un călugăr îi pune în braţe o icoană, îl priveşte în ochi şi îi spune: «Eşti diavolul. Te iubesc», după care dispare. Pentru Nicolae Avram, lumea aceea era diavolul, şi o iubeşte. Iar cartea de faţă, fireşte, e icoana acelei lumi.”, a scris Radu Vancu.
Nicolae Avram (n. 1966, Năsăud) este licenţiat în Drept şi membru al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud. A debutat cu volumul „Cântece de sinucigaş (cartea I)” (2000), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor – secţiunea debut, la Colocviile Coşbuc, Bistriţa (preşedintele juriului: Cezar Ivănescu). A mai publicat „Litanii pentru diavol” (2006) şi „Cântece de sinucigaş (cartea a doua)” (2008), volum distins cu premiul „Radu Săplăcan”. A îngrijit ediţia „Iată cina. Iată taina”, cuprinzând poemele postume ale lui Aurel Onişor (2007).
