La Editura Art, în colecţia “Guerrilla de pe noptieră”, va apărea volumul “Arta de a-ţi face datorii” de Jaques-Gilbert Ymbert, în traducerea Mihaelei Dobrescu. Volumul este un pamflet savuros care demontează cu meticulozitate şi umor mecanismele de funcţionare ale societăţii noastre.
Scrisă într-un stil al cărui umor i-a atras comparaţii cu textele lui Jonathan Swift, “Arta de a-ţi face datorii” este un instrument esenţial când vine vorba de îndatorarea cu stil. Înalt funcţionar în timpul Restauraţiei franceze, Ymbert şi-a construit în deplină cunoştinţă de cauză o filosofie legată de circuitul banilor în „natura” economiei mai mult sau mai puţin informală: ceea ce contează este să ajungi la bani, restituirea lor fiind de-a dreptul neglijabilă. Scris cu nerv şi vervă, acest eseu încearcă să traseze, cu mare inteligenţă practică, soluţii pentru redistribuirea resurselor într-o societate divizată într-o minoritate bogată şi o majoritate mai puţin bogată. Să-ţi faci datorii şi să nu le mai plăteşti apoi… iată fundamentul ordinii sociale, infernul şi paradisul oricărei bănci.
“Arunc în lume o carte care va întâmpina rezistenţă. De ce, vor începe să se revolte omuleţii mici şi meschini, vreţi să transformaţi în profesie certificată, în ocupaţie onorabilă, arta groaznică de a face datorii şi, mai mult decât atât, arta şi mai execrabilă de a nu le plăti?
Ei bine… spirite obtuze, creiere înguste cu vederi limitate, luaţi aminte că arta de a face datorii şi de a nu le plăti este unul dintre elementele ordinii sociale.”, a scris J.G. Ymbert.
“Deşi scris la începutul secoluilui XIX, nu necesită nici un efort în plus pentru a înţelege că băncile rămân aceleaşi, doar debitorii se schimbă. Morala este simplă : cu toţii facem datorii la un moment dat, dar să le faci fără metodă şi fără stil devine o blasfemie! Aşa că, în loc să ne chinuim să scăpăm de ele, e mai bine să învăţăm cum să le facem „ca la carte”. (Bookmark)
