Mâine, 16 noiembrie 2010, ora 18.30, la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică are loc lansarea ediţiei bilingve (româno-italiană) a volumului de versuri „Mille & 3 tamburi” („O mie & 3 tobe”) de Severino Bacchin, unul din cei mai importanţi poeţi veneţieni de astăzi. Volumul a apărut în acest an la editura IDC Press din Cluj-Napoca, în traducerea italienistului Ştefan Damian, conf. univ. dr. la Departamentului de limbi şi literaturi romanice din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Împreună cu autorul şi traducătorul, la evenimentul de la Institutul Român vor participa actriţa Margherita Stevanato şi pianistul Matteo Segafreddo.
Severino Bacchin (născut la 1940, la Mira – Veneţia) a semnat mai multe volume de poezii, printre care „Parole-Pietre” („Cuvinte-Pietre” – 1975), „Parole mute” („Cuvinte mute” – 1977), „ La Maison Rose ” (1979), „Parole arrugginite” („ Cuvinte ruginite” – 1982), „Loreley Benz” (2003) şi este prezent în numeroase antologii („Antologia poeţilor din Triveneto” – 1975, „Omagiu poetic lui Giacomo Casanova” – 1992, „Age Quod Agis” – 1999 etc.). Bacchin scrie o poezie iconică, în care cadenţa pronunţării lirice se reflectă în scriitura propriu-zisă, inclusiv în cea grafică.
Autorul a participat în acest an la cea de-a XX-a ediţie a Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, stabilind de câţiva ani excelente legături de colaborare cu scriitori din Bucureşti, Cluj şi Bistriţa. Poetul face parte dintr-o valoroasă generaţie lirică care se manifestă actualmente la Veneţia, din aceasta mai făcând parte Umberto Pascali, Francesca Ruth Brandes, Luciano Meneto, Alfio Fiorentino, Gianfrancesco Chinellato, Nadia Consolani.
Iniţiativa traducerii în limba română a acestei generaţii poetice a aparţinut lui Gheorghe Junescu, director adjunct al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia în perioada 2002-2005.
După broşura din 2003 cu fragmente din opera acestora, în 2004 apare în traducerea şi prezentarea lui Ştefan Damian antologia „Echi d’ acqua” („Ecouri de apă”).
