Scrisă de unul dintre cei mai reputaţi bizantinologi ai secolului XX, “Istoria Imperiului bizantin” de A.A. Vasiliev, reprezintă cel mai cuprinzător studiu din acest domeniu. Volumul a fost tradus de Ionuţ‑Alexandru Tudorie, Vasile‑Adrian Carabă, Sebastian Nazâru, cu un studiu introductiv de Ionuţ‑Alexandru Tudorie. Dincolo de bogăţia informaţiei şi acurateţea analizei, cititorul poate contempla spectacolul fascinant al unei mari civilizaţii.
A.A.Vasiliev adoptă o abordare complexă, el prezentând nu doar evenimentele politice şi militare, ci şi relaţiile comerciale, viaţa religioasă şi realizările culturale, urmărind în desfăşurarea ei o istorie ce se întinde de la domnia lui Constantin cel Mare până la cucerirea Constantinopolului de către Mahomed al II-lea.
Redactată iniţial în anul 1917, în limba rusă, “Istoria Imperiului bizantin” a fost tradusă în engleză, franceză, spaniolă şi turcă, la fiecare nouă traducere A.A. Vasiliev revenind asupra textului cu modificări şi adăugiri.
„Analiza istoriei bizantine a lui Vasiliev este unică în domeniu. E completă, incluzând
o prezentare a literaturii şi artei pentru fiecare perioadă discutată, în timp ce toate celelalte lucrări de acest gen, chiar şi cele mai recente, fie sunt condiţionate de timp, fie neglijează unele aspecte ale civilizaţiei orientale… Această recunoscută şi apreciată “Istorie a Imperiului bizantin” nu mai are nevoie de nicio recomandare. A fost întotdeauna preferată de studenţi.” (The Catholic Historical Review)
A.A. Vasiliev (1867-1953) este unul dintre cei mai mari bizantinologi şi orientalişti ai secolului XX. A urmat cursurile Universităţii de Stat din Sankt-Petersburg, unde, în 1902, îşi începe cariera didactică universitară ocupând catedra mentorului său, V.G. Vasilievski. Părăseşte Rusia în anul 1925, fiind angajat la University of Wisconsin, unde predă până în 1938. Ca o recunoaştere a activităţii sale ştiinţifice, a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe din Belgrad (1934), al Medieval Academy of America (1936) şi preşedinte al Institutului N.P. Kondakov din Praga (1936). După retragerea din activitatea didactică a continuat să locuiască la Madison pînă în anul 1944, când a acceptat poziţia de Senior Scholar la Centrul de Studii Bizantine de la Dumbarton Oaks (Washington, DC). În 1949 a devenit Scholar Emeritus în cadrul aceleiaşi instituţii, afiliată la Harvard University.
Dintre lucrările publicate amintim: “Byzance et les Arabes” (1935, 1950), “The Goths in the Crimea” (1936), “Justin the First: An Introduction to the Epoch of Justinian the Great” (1950). “Istoria Imperiului bizantin” (2 vol. în ediţiile în limba engleză, 1928-1929, 1952) rămîne una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări dedicate istoriei Bizanţului, alături de cele scrise de E. Gibbon, F.I. Uspenski şi G. Ostrogorsky.
