Astăzi, 23 noiembrie 2010, ora 17:00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bdul. Dacia nr. 12, Bucureşti), în cadrul “Conferinţelor MNLR” are loc dezbaterea “Motivaţiile scriiturii dramatice: misterele cotidianului”, susţinută de Matei Vişniec, urmată de lansarea volumului „Oraşul cu un singur locuitor” de Matei Vişniec, Editura MNLR. Totodată, are loc vernisarea unei expoziţii de afişe de teatru. Amfitrionul serii: Ioan Cristescu.
Matei Vişniec (n. 1956, la Rădauţi) a debutat cu volumul de versuri “La noapte va ninge”, în 1980. Fără a renunţa la poezie (a mai publicat încă două cărţi de poeme, “Oraşul cu un singur locuitor”, 1982, şi “Înţeleptul la ora de ceai”, 1984), a început să scrie concomitent şi teatru; din întinsa producţie de atunci, neagreată de oficialităţile vremii, a mai apucat să-şi prezinte o piesă, pe la jumatatea anilor ’80, într-unul din ultimele cenacluri ale tinerilor scriitori bucureşteni („Cenaclul din Tei”), dar curând după aceea avea să rămână în Occident. S-a stabilit la Paris din 1987. După 1990, lui Matei Vişniec i s-au reprezentat numeroase piese şi în România, unde fusese după plecare un autor interzis. La editura Cartea Romaneasca i-au fost tiparite, în 1996, două volume conţinând literatura lui dramatică din anii ’80 scrisă în limba română (“Păianjenul în rană”; “Groapa din tavan”). La aceeaşi editură a apărut, în 1998, o primă culegere de piese scrise de Matei Vişniec mai întâi în franceză şi apoi traduse în română de autor (“Teatru descompus”). Dintre scrieri: “Ţara lui Gufy”, 1992; “Angajare de clown”, 1993; “Und was soli mitt dem cello geschehen” (Şi cu violoncelul ce facem?), Frankfurt, 1994; “Du pain plein Ies poches” (Buzunarul cu pâine), Lyon, 1994; “Trois nuits avec Madox” (Trei nopţi cu Madox), Belgia, 1995; “L Histoire des ours panda racontee per un saxophoniste qui a une petite amie a Francfort” (Povestea urşilor panda auzită de la un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt), Lyon, 1995; “Les partitions frauduleuses si Petit boulot pour vieux clown” (Partiturile frauduloase şi Angajare de clown), Paris, 1995; “Văzătorule, nu fi melc”, Bucuresti, 1996; Teatru, I-II, Bucureşti, 1996; “Theatre decompose ou l Homme poubelle” (Teatru descompus sau Omul-ladă-de-gunoi), Paris, 1995; “Les chevaux a lafenetre,” Paris, 1996; “Paparazzi ou la chronique d un lever du soleil avorte” (Paparazzi sau cronica unui apus de soare avortat), Paris, 1996; “Le dernier Godot” (Ultimul Godot), Lyon, 1996; “Lettres aux arbres et aux nuages, Paris, 1997; “Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie” (Despre sexul femeii – un câmp de luptă în războiul din Bosnia), Paris, 1997; “Comment pourrais-je etre un oiseau?” (Cum aş putea să fiu o pasăre?), Paris, 1997; “Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt şi Negustorul de timp”, 1998; “Petit boulot pour vieux clown” (Angajare de clown), “L histoire des ours panda rancontee par un saxophoniste qui a une petite amie a Francfort”, 1998, “Domnul K eliberat”, 2010 ş.a.
A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru “Cea mai bună carte de poezie”, pentru volumul “Înţeleptul la ora de ceai” (1984), Premiul UNITER pentru “Cea mai bună piesă românească a anului”, pentru piesa “Angajare de clovn” (1991), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie, pentru piesa “Omul cu o singură aripă” (2006).
Ce mi-ar fi placut sa merg astazi la Muzeului National al Literaturii Romane sa particip la asemenea manifestare, Matei Visniec imi place cum scrie! Am alt program! Acum un an, in decembrie, la Iasi, am vazut spectacolul cu piesa „Negustorul de timp”care mi-a placut . Multumim, Alexandru pentru aceasta stire!