Ce este mai trist decât să mori văzând că idealurile din tinereţe ţi s-au risipit? Că viaţa ta nu valorează nici cât un prezervativ folosit, năpădită de umilinţe, de-o ratare indusă. Că oamenii care te-au aruncat în puşcării pentru că erai ţărănist sau liberal, şi-l iubeai pe Regele Mihai, prosperă. Că pământul pe care ţi l-au confiscat, altădată cu porumb pe el ca o perie imensă, stă nelucrat şi plin de gunoaie. Că în fosta ta casă se lăfăie un activist de partid şi tu îţi întinzi pensia într-un demisol igrasios ori într-un bloc prin ale cărui îmbinări intră vântul. Că propriul tău nepot, de 12 ani, nu crede că, pe vremea războiului, cartelele cu alimente erau mai consistente, îndoctrinat de profesori la şcoală. Că, deşi ai bani, nu ai de unde să-i cumperi o ciocolată aceluiaşi nepot. Sau o banană. Sau o portocală. Că te-ai săturat să înjuri ascultând în fiecare seară „Europa Liberă”, încălzit parcă şi fizic de lămpile pâlpâitoare ale radioului.
Că îţi ştergi pe furiş lacrimile, câteodată, emoţionat de vocile de la radio, care ţi-au devenit membrii ai familiei. Că ţi le ştergi cu dosul palmei ca să nu ţi le observe nepotul, nepotul care nu trebuie să creadă că are un bunic slab de înger, doar ai luptat în război şi ai un şanţ în pulpa dreaptă de 25 de cm, lăsat de glontele unui partizan din pădurile aproape neumblate ale Rusiei. Că nu ţi-ai pierdut piciorul doar pentru că rusul nu mai avea cartuşe în armă şi că l-ai împuşcat din teamă, privindu-l în ochi. Că n-ai vrut să-l ucizi pe feciorul acela blond, cu faţă neagră de funingine, cu ochiul drept albastru şi stângul căprui. Că ochii aceia îi vezi în fiecare noapte. Că nepotul ştie povestea şi n-o crede, o consideră o secvenţă dintr-un film. Că de anii de puşcărie politică nu i-ai spus nepotului, este prea necopt şi ar fi dedus că ai fost un nelegiuit. Că doar el învaţă că orânduirea comunistă este una a dreptăţii şi adevărului, izvorul fericirii omenirii. Că doar şi tu i-ai repetat că trebuie să-şi asculte şi să-şi respecte părinţii şi profesorii; pe cei mai în vârstă, în general.
La acestea m-am gândit după ce am aprins candele, de Luminaţie, în 1 noiembrie, cum e obiceiul în Ardeal, la mormântul bunicului, mort înainte de 1989. La 42 de ani, revăd imaginea puştiului de 12 ani care am fost, zăpăcit între vorbele profesorilor şi ale bunicului. Nu pot să uit că bunicul a murit neîmpăcat, convins că comuniştii vor dăinui cât eternitatea. Aşa a murit bunicul meu, ca şi bunicul ori bunica ta probabil, cititorule, însinguraţi în tristeţea lor.
Avem dreptul să nu ne aducem aminte de ei, să acceptăm detaşaţi ce se întâmplă, ceea ce înseamnă o trădare a memoriei lor? Avem dreptul să acceptăm ca vinovaţii de ruinarea vieţilor bunicilor să nu fie traşi la răspundere? Avem dreptul, ca intelectuali, să acceptăm condamnarea de paradă a comunismului, demagogică, fără finalitate practică? Iar condamnarea comunismului marca Băsescu, gest pentru care o pleiadă de intelectuali îi iartă golăniile şi derapajele de mână forte, nu este, de fapt, o manipulare mârşavă, care se foloseşte de memoria morţilor noştri dragi, pentru a obţine un credit nemeritat unui fost informator al Securităţii, actualul preşedinte, şi găştii din jurul său?
Între Vladimir Tismăneanu, care condamnă în seminare tocătoare de bani comunismul, şi Marius Oprea, care dezgroapă din locuri neştiute victimele Securităţii, merg pe mâna celui de-al doilea.
Intelectualii care-şi justifică simpatia pentru Băsescu tocmai cu condamnarea fariseică a comunismului scuipă, prin ricoşeu, pe mormântul bunicului meu. Pe mormintele a sute de mii de bunici, care au urât comunismul şi n-au apucat decembrie 1989. N-am cum să-i iert. Fiindcă nu pot să-i suspectez, ca o scuză, că sunt orbiţi de strălucitorul halou ideatic al locatarului de la Cotroceni. Iar scuza prostiei nu este de introdus în discuţie.
Alexandru Petria
Aşa e . Intelectualii n-au scuza prostiei. De pildă, când Alexandru Petria l-a votat pe Geoană , n-are nici o scuză.
Când acelaşi face pornografie şi crede că e dezinhibat şi face literatură, nu are nici o scuză. Deh, fiecare după capacităţi.
Dumnezeu sa le odihneasca sufletele in pace, celor dusi! O generatie cu care vom avea intotdeauna motive sa ne mandrim, indiferent de timpurile care sunt si care vor mai veni.
Cu noi, cu noi cine se va mai mandri? Cu noi, cei care acceptam sa se scuipe pe mormantul bunicilor, pe mormantul celor morti in decembrie ’89, pe noi care stam si ne uitam cum ne este ruinata tara si sufletul, cine se va mai mandri?
Impresionant! Va multumesc!
Mi-as dori mult sa va cunoasca intr-o zi copiii mei, cei trei, nu numai cel nascut la Bistrita!
Multumesc Doina Craciun si Ioana Carp.
Felicitari pentru articol, pentru aducere aminte a bunicilor care au murit; unii pe front luptand cu arma in mana, altii cu comunismul! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Pentru ceilalti, care ne conduc; Dumnezeu ii va judeca pe toti dupa faptele lor!
Mersi Vasilica.
Bunicul meu, care si el a luptat, dar pe frontul celalalt, a apucat decembrie ’89 si a plans. De bucurie a plans. A mai trait cinci ani, timp in care si-a amintit toate injuraturile pe care le-ar fi vrut uitate. Inca plange acolo unde e, dar nu de bucurie…
Nu exista comunism si capitalism, exista oameni si neoameni , au vot , sunt si vor fi.Unii sunt facuti mereu sa spere altii sa nu scape nici o ocazie de a se imbogati indiferent prin ce mijloace.Poate ca la noi s-a dereglat echilibrul dar cand se deregleaza unii trec in corabia altora .Sunt putini oameni care nu-si pot imputa nimic, restul luati de val si de nevoi se muta dintr-o barca in alta visand sa fie si ei la fel de bogati si de avuti ca si cei pe care ii scuipa.Omul cand are de toate nu se mai gandeste la celalat, mereu se gandesc cei saraci care stiu ce-s greutatile si care sunt bucurosi sa ajute pe altii mai saraci.Intr-o lume fara onoare in care judecatorii
nu devin corupti ce devin infractori incalcand legea e si normal sa fie ceea ce este acum in Romania.Intr-o tara fara legi respectate circula liber si-n limuzina faradelegea.Asta e baiul nostru.Acceptam incorectitudinea si dam mereu in cap unui singur om sau celor pe care ni se pune pata in loc sa vedem ca tot raul este de fapt cumulul greselilor fiecaruia dintre noi si care se intoarce impotriva noastra.Sunt oamenii amorali care nu le pasa decat de ei, sunt perfecti in pielea lor ,isi urmaresc scopurile si atat nici nu vad si nici nu simt pulsul restului lumii.Doar ca acum ei se numesc oameni de afaceri care isi controleaza eficient businesurile indiferent prin ce metode.In fata legii avocatii isi apara fiecare clientul si astfel ajungem la situatia in care ajungem sa favorizam incalcarea legii prin omisiune in interesul clientului . Multi au ce sa-si reproseze ca oameni dar profesional sunt curati ca lacrima ba chiar stralucesc.
Opinia mea este ca trebuie sa ne reasezam in istorie si pentru acest lucru avem nevoie de oameni cu coloana vertebrala. Nu putem fugi catre viitor carind in spate politicieni corupti sau politica corupatoare ( o linie tehnologica perfecta de decojit suflete). Avem nevoie sa ne amintim ca totusi, cindva, am avut parte in lungul drum prin istorie de oameni cu coloana vertebrala… dar mai presus de toate, ne-ar prinde sa avem cu ce sa traim “bine” in prezent!
Scrieţi bine, dl Petria, indiferent ce scrieţi. Dar şi alţii scriu bine. Cu acelaşi rezultat: obida.
Poate că a trecut vremea statului la scris şi nu ne dăm seama?
Subiectul de- aici doare pe mulţi. Eu nu văd altă ieşire decât o mare catastrofă din care să se repornească totul de la zero, fiindcă oamenii îşi vor aduce aminte ce înseamnă să fii om. Degeaba ne îmbătăm cu apă rece că lucrurile în România sunt mai breze ca aiurea. Cam peste tot e la fel.
Asa-i Maria…
Da, Viorel Ploiesteanu si Valeria…
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2010/11/alexandru-petria-despre-cei-care-scuipa.html
http://cititordeproza.ning.com/profiles/blog/show?id=4409416%3ABlogPost%3A89310&commentId=4409416%3AComment%3A89312&xg_source=activity
[…] pe agentiadecarte.ro categoria: articol / eseu […]
Puţine cuvinte mai pot fi rostite după un asemenea text.
http://boomlit.com/?p=5003
[…] Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/intelectualii-n-au-scuza-prostiei/ […]
Multumesc pentru apreciere, Paul Sorin Tița.
Prostul nu poate fi intelectual. Dar intelectualul poate fi ticalos si destept. Desteptaciunea scuză ticăloşia?
Prostia nu scuza nimic. A cauta scuze ( sau a se face că găseşte) poate fi şi prostie şi ticaloşie.
http://www.agentia.org/opinii/intelectualii-n-au-scuza-prostiei-6679.html
http://www.agendadeiasi.ro/editoriale/48-continut/11780-intelectualii-n-au-scuza-prostiei-.html
http://www.realitatea.net/intelectualii-n-au-scuza-prostiei_767610.html
http://www.baricada.ro/ziar/actualitati/intelectualii-n-au-scuza-prostiei-201011032593/
Bun eseu… reproduce si sentimentele mele…!
Insa intelectualul se confunda adesea cu inteligentul…care-i altceva si care, dupa cum spune Eliade, este cel care jongleaza cu planurile cunoasterii…avand cunostinte in toate domeniile…
Precum nici geniul…nu este obligatoriu sa fie inteligent, iar inteligentul sa nu fie geniu…
Rau este ca formatorii de opinie si liderii miscarii civice sunt din categoria…deocamdata sustinuti tocmai pt aceste calitati…
Si mai este si caracterul…darzenia lui…care-i mai frecventa la ardelenii caliti cu oile lor din varfurile muntilor…
Asa ca sunt oameni creatori de fapte – inteligentii si repetitori de fapte, roboti – mediocrii…
Si sunt oameni liberi traditional si altii cu suflet de sluga…
[…] Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/intelectualii-n-au-scuza-prost… […]
Pentru că sunt în greva foamei gândesc destul de încet. Mă voi gândi pe îndelete la cest subiect şi voi scrie şi eu un punct de vedere.
Dar oare voi avea parte de răspuns ?
Am observat că nu răspundeţi tuturor.
Carmen Amza, astept…
cu tristete constat ca postacii pedele sunt prezenti pana si aici (ma refer la acel shorik care a scris primul); btw, poate discutam odata cum sa-i tragem la raspundere pe cei care s-au prostituat scriind in apararea tuturor ticalosilor!
articol bun, subscriu la cele mai multe dintre idei.
[…] sursa: Agentia de Carte […]
Mersi.
Cum sa faca procesul comunismului,odrasla unui cOMINTERNIST?
E culmea mai multor culmi in primul rand a NESIMTIRII!!!!!