În perioada 15-25 noiembrie 2010, la Suceava are loc expoziţia de carte “Norman Manea. Despre privilegiatele traume ale celui exilat”. Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Suceava, Biblioteca Bucovinei şi Filiala Iaşi a USR, coordonator proiect – scriitoarea Angela Furtună.
Expoziţia este prilejuită de turneul românesc de lansare şi promovare a cărţilor scriitorului, care va veni şi la Suceava, oraşul său natal. Vizita, derulată la invitaţia Ambasadei Franţei în România, are ca prim scop marcarea, şi în România, a prestigioasei distincţii primite de Norman Manea din partea statului francez în primăvara acestui an: Ordinul francez al Artelor şi Literelor – titlul de Comandor (cel mai înalt rang).
Pe parcursul şederii în România, Norman Manea va participa la Târgul de Carte Gaudeamus, va lansa cele mai noi volume apărute în cadrul seriei de autor de la Polirom, precum şi volumul „Laptele negru”, publicat recent la Editura Hasefer, va susţine un dialog cu Edward Kanterian la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti şi îşi va întâlni cititorii în cadrul a patru evenimente deschise publicului larg.
Norman Manea a părăsit România în 1986 şi s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a devenit scriitor în rezidenţă şi profesor la mai multe universităţi americane, inclusiv la Bard College din statul New York. Deşi trăieşte la New York, continuă să scrie numai în limba română.
Apreciat deopotrivă atât de nume importante ale scenei literare internaţionale, precum Heinrich Böll („Nu am nici o îndoială că Norman Manea este unul dintre autorii care merită pe deplin să fie cunoscuţi în întreaga lume”) sau Orhan Pamuk („Prin talentul şi creativitatea sa, Norman Manea este unul dintre Marii Români”), cât şi de critici importanţi de la cele mai prestigioase publicaţii ale lumii, ca The Washington Post („Un scriitor de o acută conştiinţă şi o formidabilă originalitate”), Corriere della Sera („Un mare scriitor al Europei Centrale”) sau La Vanguardia („Unul dintre marii prozatori români şi europeni de azi”), Norman Manea este astăzi cel mai tradus autor de limba română.
Membru al Academiei de Arte din Berlin din 2006, Norman Manea este autorul a peste douăzeci de volume de ficţiune şi eseuri. Scriitorului i-au fost decernate, în 1992, Bursa Guggenheim şi prestigiosul Premiu MacArthur („Nobelul American”). În 1993, Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei de „Literary Lion” al Bibliotecii. În 2002, lui Norman Manea i-a fost atribuit Premiul Internaţional de Literatură Nonino pentru „Opera Omnia”, iar în 2006, premiul Medicis étranger. Tot în 2006, scriitorul a fost distins cu Meritul Cultural în grad de comandor de către preşedintele României, a fost ales membru al Academiei de Arte din Berlin şi în juriul internaţional al premiului Nonino. În 2008, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bucureşti şi „Babeş-Bolyai” din Cluj, iar în 2009, Premiul Literar Francine et Antonie Bernheim (Franţa).
Editura Polirom a iniţiat în 2008 seria de autor Norman Manea în cadrul căreia au apărut, până în prezent: Intoarcerea huliganului, Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici, Inaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow, Vorbind pietrei, Atrium, Variante la un autoportret, Vizuina, Anii de ucenicie ai lui August Prostul, Plicul negru şi Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian.
Toate aceste volume, alături de multe altele, sunt prezente în Expoziţia de carte “Norman Manea: Despre privilegiatele traume ale celui exilat” de la Biblioteca Bucovinei.
« În Occident, unde spiritul meritocrat nu este afectat de clientelismul de tip oriental, balcanic și românesc, înaltele distincții (Norman Manea le-a primit pe cele mai importante) vorbesc atât despre valoarea literară, dar și despre o conștiință estetică și una morală, fără de care un scriitor nu este niciodată pus în lumină într-o manieră complexă. Valorile europene și americane pretind un background de luciditate și de responabilitate față de lumea în care trăim. Acest ax etic revelat al lumii conființește demnitatea și respectul față de ființa umană, față de libertatea umană, față de drepturile omului și ale cetățeanului. Or, arta şi literatura sunt formele supreme de libertate.
Norman Manea s-a născut în Suceava, în cartierul Burdujeni, la 19 iulie 1936. În timpul războiului, copilul a trecut încă de la patru cinci ani prin experienţa lagărelor de concentrare din Transnistria, de unde a revenit, zdruncinat sufletește, în 1945. A lucrat ca inginer, dedicându-se în întregime scrisului în 1974. Până la plecarea sa din ţară, a publicat în România zece volume (cinci romane, trei volume de proză scurtă, două cărţi de eseuri). Dacă în cariera românească l-au urmărit persecuțiile rasiale și oscilațiile antisemitismului românesc, în Occident (doi ani de Germania, urmați de stabilirea, cu familia, la New York) talentul și valoarea sa au primit o recunoaștere universală. Norman Manea a scris despre Holocaust și Gulag, despre ființa umană strivită de aceste maladii politice soldate cu genociduri. A scris despre cele două chipuri ale morții, pe care le-a privit cu ochii săi, și a scris despre ele cu egală revoltă – orientată împotriva spiritului totalitar care a distrus Europa secolului trecut, după ce a transformat-o într-un laborator al ingineriilor sociale și politice, într-un abator ideologic și într-un bestiariu de oameni noi, dezumanizați. Experiența literară a lui Kafka, Musil sau Levi este dusă de Manea și mai departe, în meditația supraviețuitorului asupra condiției de învingător paradoxal, prin însuși statutul său de învins. Victoria este una morală, un triumf al Binelui și al Adevărului asupra tuturor lașităților și demisiilor. Greutatea acestui simbol crește atunci când în joc sunt emblema intelectualului și miza supremă a intelectualului autentic de a rezista în fața tentaţiei colaboraţionismului. Autorul pledează pentru repudierea duplicităţii, pentru perpetua revoltă în faţa despoţilor (deşi e o „revoltă blajină” ce mizează pe conservarea blândeţii genuine a fiinţei), cultivând refuzul de a trăi prin disocierea conjuncturală între onestitate şi minciună. Acest mesaj difuzează ferm şi constant în opera lui Norman Manea și este armonios integrat în paginile sale antologice, de proză sau de eseu, care au atras atenția criticii literare internaționale de la cel mai înalt nivel academic.
Deşi stabilit peste ocean, Norman Manea locuiește, modest și afectuos, în țara sa, limba română. Singur declară că, deși este cetățean al lumii (pentru că evreu), cetățean american (pentru că s-a stabilit în Statele Unite), cetățean român ( pentru că s-a născut în România, iar acolo, în frumosul cimitir evreiesc din Suceava, îi este înmormântată mama și tinerețea), patria sa este limba română, căci autorul continuă să scrie și să simtă românește. Acestei patrii lingvistice și spirituale inubliabile, Norman Manea i-a dedicat, prin talentul și forța sa morală, un monument care va rămâne etern. Opera sa va fi mereu o pagină din capodopera universală fără sfârşit a umanităţii, dar şi o ipotetică linie de sutură dintre marginile dureroase ale unor răni umane teribile lăsate în urmă de Holocaust și de Gulag» (Angela Furtună, La anul, la Ierusalim, 2009)
