Mâine, 2 decembrie 2010, ora 19:00, la European Art Gallery (Regina Maria nr. 18, Bucureşti) are loc vernisajul primei expoziţii în România a artistului Michael Lassel, unul dintre cei mai importanţi pictori români de peste graniţe.
”Faptul că am ales pantofi pentru prezentarea turnului are explicaţia în amintirile din atelierul rural al tatălui meu care a fost cizmar. Asistând la discuţiile sale cu clienţii ce aşteptau să li se repare pantofii, am început să fac legătura între purtător şi încălţămintea sa, între acesta şi povestea vieţii sale. Fiecare dintre noi lasă urme în viaţă, ca amprenta unui pas în zăpada proaspăt aşternută.”, a scris Michael Lassel.
“Ce simplă pare explicaţia unuia dintre explozibilele succese ale marelui şi ciudat lucru, necunoscutului pentru români, pictor român, de origine germanică, născut în Transilvania şi devenit doar de 25 de ani cetăţean german. Michael Lassel. ”Turnul Babel” a fost selecţionat să participe la una dintre cele mai importante expoziţii organizate în ultimile decenii la Londra, încălecând anii 2008-2009, ”Babylon – Myth and Reality” şi aşa a intrat un român, primul, în British Museum. Forţa de sugestie a acestui tablou este multiplă. Artistul are dreptate când spune că a vrut, şi eu constat, că a reuşit să edifice un monument nenumăratelor victime ale tuturor dictaturilor. Dacă ne aducem însă aminte că explicaţia cea mai simplă, aproape puerilă a Turnului Babel e cea de construcţie lingvistică a lumii, constatăm că tabloul lui Lassel poate fi şi radiografia plastică a unei mari metropole contemporane Paris, Londra sau New York. Cu toţii am urmărit în presă drama zecilor de mii de africani, asiatici sau arabi sub limita sărăciei care încearcă cu preţul vieţii să străbată deşerturi, oceane şi frontiere fortificate pentru a atinge un iluzoriu Eldorado european sau american. Mulţimea pantofilor din edificiu este dominată de o frântură de castel de cărţi de joc – portrete. Martirii trudei şi iluzia. Forţa de sugestie este extraordinară. La fel ca şi în cazul lui Nicolae Maniu intenţia se completează, se amplifică, se potenţează prin sensibila şi perfecta stăpânire a artei marilor maeştrii, a marilor iniţiaţi, Trompe l’oeil-ul. Din precizia desenului, din jocul de umbre şi penumbre, din iluzia triplei dimensiuni.
De această dată avem de a face într-adevăr, cu un elev al maestrului Corneliu Baba – generaţia 1972 – de la care preia şi păstrează doar lecţia flamanzilor şi olandezilor, acribia travaliului şi patima pentru sens. Nimic din ce pictează Lassel nu este la întâmplare. Am fost printre cei fericiţi ce au putut să remarce direct enorma diferenţă dintre construcţia reală, dintre adunătura aparent abstractă de obiecte ce sunt, fiecare în parte, de multe ori aproape casnice sau cu întrebuinţări precise şi opera finită a artistului. Obiectele, fără talentul lui Lassel, spun puţin. Cu Lassel care le împreună şi după Lassel care le prefigurează, ele devin pregnante metafore şi subtile simboluri despre lume şi viaţă. Înţelesuri perene şi în acelaşi timp izbitor contemporane.
”Pentru mine – spune Lassel – nu există obiecte neînsufleţite, pasive, lucrurile din jur sunt fosile în care zac conservate poveşti. Intenţia mea este de a traduce, pentru cei surzi la această splendoare, în limba mea vizuală, limbajul silenţios al lucrurilor. Nu doresc să execut tablouri realiste despre lucruri, ci să transfer în prezent, lucrurile, obiectele, ceea ce au ele de spus. Este, altfel exprimat, felul meu de a mă referi la lume.” Mare pasionat de filosofie şi ştiinţe oculte, tot Lassel aminteşte: ”un celebru Cabalist a spus o dată că pentru a percepe invizibilul, trebuie să pătrunzi adânc în vizibil. Eu încerc să captez magia realităţii pentru a otraduce în realitate picturală. Acest lucru poate suna paradoxal, dar de fapt realitatea constituie misterul adevărat al existenţei.”
Mă conving cu fiecare zi că a fost un miracol că mai întâi Mihai Covaci şi apoi eu dimpreună cu mai tânărul Cristian Covaci, l-am descoperit pentru noi înşine şi apoi l-am convins pe Michael Lassel să ne acorde dreptul de a-l expune şi comercializa pentru prima dată în România. Altfel, pentru a-l admira, aveaţi de ales între 4 – 5 muzee din Germania sau muzeul din Singapore sau cel din Tokio sau Tate Gallery din Londra, colecţiile mai mult sau mai puţin publice ale familiei Baur, Elveţia, ale companiei Texaco Oil, SUA, ale Ducilor de Beaufort sau ale descendenţilor lui Bonaparte. Pentru 7 ani a fost în circuitul Opera Gallery, apoi a preferat să-şi continue cotarea prin galerii germanice şi prin, probabil cea mai celebră galerie de artă contemporană din Europa, Saatchi Gallery, Londra. Sir Charles Saatchi, referindu-se la compatriotul nostru scrie că: ”opera sa se remarcă prin subtilitatea culorii, fiind plină de referinţe istorice şi mitologice. E unic, plin de simţire şi de suflet acest apreciat maestru al picturii contemporane din curentul Trompe l’oeil.”
Michael Lassel a devenit încă din 1992, Societar al Salonului de Toamnă de la Paris, a primit marile premii ca urmare a multor expoziţii internaţionale şi l-aş cita doar pe cel al Academiei Europene de Artă din Luxemburg.
Sute de pagini i-au fost dedicate şi figurează în mari lucrări de sinteză.
În 1994, la a 40-a ediţie a celebrului salon ”Comparaisons” de la Grand Palais, în ziua şi la ora deschiderii s-a constatat o premieră în existenţa palatului parizian: fusese, în sfârşit, furat un tablou şi de acolo, AEON al românului Michael Lassel! În 1996, Banca Centrală a Germaniei a utilizat tabloul ”Bancher în înalta societate” pentru seria ei de prelegeri la introducerea Euro ca nouă monedă şi despărţirea de marea diversitate a bancnotelor europene.
De la anecdotică la profunditate, prin subtilitate picturală egală cu a marilor maeştrii, acesta este Michael Lassel. Parafrazându-şi profesorul Corneliu Baba, Lassel declară că e fericit să picteze pentru că poate! Şi noi suntem fericiţi pentru că putem, iată, să vi-l propunem şi să vă cerem să nu ezitaţi, dacă sunteţi cu adevărat colecţionari de artă, să vă disputaţi achiziţionarea celor 33 de tablouri din prima expoziţie românească Michael Lassel.”, a scris Radu Boroianu.
