Astăzi, 12 noiembrie 2010, ora 17:30, la Biblioteca Academiei Române, în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” are loc cea de-a şaptea întâlnire a lusitaniştilor, ocazie de celebrare a centenarului Republicii Portugheze şi ocazie de a aduce un omagiu scriitorului Jose Saramago (1922-2010) – câştigător al premiului Nobel pentru literatură în anul 1998. Întâlnirea Lusitaniştilor este organizată de Ambasada Portugaliei la Bucureşti, împreună cu Centrul de Limba Portugheză/IC Bucureşti, în parteneriat cu Editura Polirom. La eveniment participă: Ambasadorul Republicii Portugheze în România, Alexandre Vassalo, prof.Daniel Perdigao, conf. dr. Mioara Caragea, Mariuca Stanciu (şefă Serviciului Informare Ştiinţifică – Automatizare din cadrul Bibliotecii Academiei), Bogdan Alexandru-Stănescu, Maria Foarcea, Irina Creţu, Roxana Bordei.
Jose Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922 la Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977 cu “Manual de pictură şi caligrafie. Ridicat de la pământ” (1980), care îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu “Memorialul mânăstirii” (1982; Polirom, 2007), care, alături de “Anul morţii lui Ricardo Reis” (1984; Polirom, 2003, 2008) şi “Istoria asediului Lisabonei”(1989; Polirom, 2004, 2009), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică “Evanghelia după Isus Cristos” (Polirom, 2003), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui Jose Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu “Pluta de piatră” (1986; Polirom, 2002) şi urmată de “Eseu despre orbire” (1995; Polirom, 2005, 2008), “Toate numele: (1997; Polirom, 2002, 2008), “Peştera” (2000; Polirom, 2005, 2009), “Omul duplicat” (2002), “Eseu despre luciditate” (2004; Polirom, 2008) şi “Intermitenţele morţii” (2005; Polirom, 2007, 2009).
În 2008, la Editura Polirom s-a inaugurat seria de autor „Jose Saramago”. Scriitorul portughez a încetat din viaţă pe 18 iunie 2010, la vârsta de 87 de ani.
