Astăzi, 10 noiembrie 2010, ora 15.00, în sala TP8 a Universităţii „Transilvania” din Braşov, prozatorul Cristian Teodorescu va susţine o conferinţă având ca temă „Memorie sau literatură?”, pornind de la cel mai recent roman, “Medgidia, oraşul de apoi” (Cartea Românească, 2009). Moderator: Andrei Bodiu. Conferinţa are loc în cadrul Conferinţelor şcolii Doctorale a Facultăţii de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov.
Tot astăzi, 10 noiembrie 2010, ora 17:00, la Librăria OKIAN (Str. Mureşenilor nr. 1, Bucureşti) are loc lansarea romanului “Medgidia, oraşul de apoi”. Cartea va fi prezentată de Andrei Bodiu, Adrian Lăcătuş şi Romulus Bucur.
Pentru prima oară în literatura română, cititorii îşi pot scrie singuri romanul, pe măsură ce adună la un loc, cu sufletul la gură, nu doar poveştile care îl alcătuiesc, ci şi firele invizibile care le leagă. Sunt 103 nopţi şi zile ale locuitorilor tuturor oraşelor de apoi. Romanul este o savuroasă colecţie de ,,istorii” individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut, preţ de zece ani de zbucium politic, dar şi de viaţă, pur şi simplu. În decorul târgului dobrogean − care devine, în logica ficţiunii, un centru al Lumii − se ,,filmează”, cu maximă acuitate şi fidelitate a imaginii, memorabile secvenţe din vremea Războiului, a rebeliunii legionare ori a ocupaţiei sovietice. “Medgidia, oraşul de apoi” poate fi, la scară redusă, oricare oraş de pe harta României, însufleţit de pasiuni omeneşti, de lupte politice, cu mize mai mici sau mai mari. Mersul implacabil al Istoriei se reflectă − amplificat până la teroare sau, după caz, până la grotesc − în oglinda biografiilor netrucate ale locuitorilor lui.
„Cristian Teodorescu din Medgidia, de profesie croitor literar, a tăiat o bucată din Dobrogea şi a făcut din ea un costum impecabil, aşa cum se purta pe vremea marilor scriitori. Trebuie spus că Dobrogea are stofă, iar cine nu ştie nimic despre cum poţi rămâne fermecat de praful, apele, oamenii şi de infinitele ei poveşti, are acum o bună ocazie să afle. Cele o sută de triburi ale Dobrogei fac împreună un mic Babilon fratern şi îşi trăiesc, netulburate, tihna de o mie de ani. Teodorescu a avut noroc şi le-a fotografiat în secunda miraculoasă a copilăriei lui. După aceste imagini rare a cusut apoi o carte extraordinară, ajunsă la modă încă din tipar.” (Doru Buşcu)
Cristian Teodorescu s-a născut la 10 decembrie 1954, la Medgidia, pe atunci raion în Regiunea Dobrogea. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1980. Este redactor la Academia Caţavencu şi director editorial al ediţiei române a revistei New York Times Book Review. Debutează în 1981 cu o povestire în revista Tribuna, iar editorial, în antologia “Desant 83” (Cartea Românească), în 1983. În 1985, volumul de povestiri “Maestrul de lumini” (Cartea Românească), îi aduce Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul UTC şi Premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu”. În 1988 publică romanul „Tainele inimei” (Cartea Românească), premiat de Academia Română în 1990. În 1991 publică “Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei”, Ed. Alex. Volumul de proză scurtă, “Povestiri din lumea nouă” (RAO, 1996), primeşte Premiul U.S.R.. Urmează alte două volume de povestiri, “Îngerul de la benzinărie”, (Paralela 45, 2002), “Maestrul de lumini şi alte povestiri”, (Curtea Veche, 2004). În 2005, reeditează “Tainele inimei” la Editura Cartea Românească. Traduceri ale povestirilor sale apar în antologii de proză scurtă din Olanda, Rusia şi Statele Unite.
