De astăzi, 12 noiembrie 2010, “Irezistibil” debutul în proză al lui Dan Coman, Editura Cartea Românească, se găseşte în librăriile din Bucureşti, urmând ca de săptămâna viitoare volumul să se găsească şi în librăriile din ţară.
“Irezistibil”, debutul în proză al lui Dan Coman, este romanul vieţii lui D Great Coman, un poet care, în căutarea succesului, îşi pierde nu doar identitatea, ci şi chiar cele mai profunde substraturi ale fiinţei. Locuit şi manipulat de un altul – lipsit de scrupule şi condus de visuri de glorie literară – poetul se autodevorează, punând astfel punct acestei coabitări fatidice. În final, rămâne un ecorşeu de poet sub lupa unui prozator necruţător.
„Ţinem în mână o carte despre viaţă, o carte în care, cu fiecare poveste, viaţa se ia şi se dă. Câte una pe zi. Alchimist elegant, Dan Coman amestecă substanţele: poezie, prietenie, dragoste, glorie, trădare şi iar poezie. De data asta a lăsat uşa întredeschisă. Putem, iată, să nu mai bănuim ce face el.”, a scris Florin Partene.
În “Irezistibil”, grotescul, autobiografia, fantasticul coexistă. Textul îşi subminează încontinuu propriile premise şi convenţii. E o carte care pare îndreptată furibund împotriva autorului însuşi, o carte carnavalesc-tragică despre neputinţă, minciună, impostură, despre propria aneantizare într-un Celălalt incomprehensibil. Un roman care are în centrul lui un pact aparent derizoriu, în fond faustic, cu Cartea. Sau doar un text crud despre cineva care vrea să spună Eu – şi îi este cu neputinţă. Cu acest volum straniu şi deconcertant, Dan Coman a scris prima „autoficţiune fantastică” din literatura română.” (Teodor Dună)
Confesiuni funambuleşti, hohote de râs şi scâncete, totul pentru a spune răspicat că poezia e dezmeticire, chiar dacă această dezmeticire nu face altceva decât să ne confrunte cu teribilul spectru, pentru că, pâna la urmă, dezmeticirea vine la braţ cu prăbuşirea. Dan Coman nu ne lasă nicio iluzie, cititorii nu există, poetul moare sufocat cu versurile proprii. Asistăm la prăbuşirea prin poezie în maniera unică a lui Dan Coman; nimic nu pare mai fascinant, mai «izeristibil».” (Marin Mălaicu-Hondrari)
