Mâine, 9 noiembrie 2010, ora 15:00, la Absintherie Sixtină (Str. Covaci nr. 16, Bucureşti) are loc lansarea volumului “Indistincţia. O cronică a sfârşitului politicii româneşti” de Daniel Barbu, Editura ART. Cartea va fi prezentată de Emil Hurezeanu, Mihai Tatulici, Varujan Vosganian şi Mircea Martin, în prezenţa autorului. Volumul face o analiză critică a României politice din ultimii ani, o cronică ce anunţă sfârşitul politicii româneşti, declanşat de anul 2007.
Textele cuprinse în acest volum au apărut, de-a lungul timpului, în Ziarul financiar, Prezent şi, accidental, în Adevărul, Cuvântul şi Idei în dialog.
Răsturnarea comunismului şi transformarea postcomunistă nu au întemeiat în România – sau în orice altă societate născută din resturile leninismului – un popor nou, o naţiune creată printr-un legământ reciproc încheiat împotriva oricărei forme de dependenţă, de putere discreţionară, de abuz, de muncă zadarnică, de dispreţ faţă de demnitatea persoanelor şi de idolatrie. Scoşi, aproape împotriva voinţei lor, din robia faraonică a comunismului, românii s-au grăbit să se închine viţeilor de aur ai intereselor private, averilor câştigate fără efort, iresponsabilităţii, incompetenţei, înclinaţiilor populiste şi popularităţii imediate. După 1989, ei par a nu mai fi avut răbdare să aştepte ca legile să fie scrise de la altitudinea unei gândiri temeinice. Un deşert fără norme, fără trasee prestabilite şi fără direcţii calculate li s-a părut preferabil oricărei hărţi ce promitea o ţară guvernată de legi, şi nu condusă de oameni.
“Scriind cu regularitate săptămânală despre evenimentele şi personalităţile anului 2007, nu am alcătuit cronica unor promisiuni neţinute, ci anuarul unor făgăduinţe care nici măcar nu au fost făcute. Notele din acest volum sunt doar indirect o sursă istorică. Nu am rescris, nu am reformulat, nu am reconstituit coerenţe retrospective în ceea ce se prezintă mai degrabă ca serie de instantanee de reflecţie asupra unor întâmplări şi persoane fără de care istoria postcomunismului românesc ar deveni de neînţeles. Cel aflat în căutarea fie a anecdoticului, fie a detaliului pedant va fi dezamăgit. Cartea este, înainte de toate, o mărturie despre felul în care politica trebuie mereu însoţită de propria sa critică şi supusă în permanenţă scrutinului ideilor. […]
Atunci când viitorul nu mai angajează semnificaţii, nici istoria nu îşi mai merită numele. De aceea îndrăznesc să afirm că, fie şi numai pentru un timp, politica românească nu mai are, începând din anul 2007, o istorie, cel puţin nu una încărcată de sens. Ceea ce înseamnă, simplu spus, că s-a sfârşit., a scris Daniel Barbu.
Daniel Barbu (n. 1957) este politolog, eseist, jurnalist şi profesor al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Bucureşti, al cărei decan a şi fost între 1994 şi 2000. Aflat la conducerea Institutului de Cercetări Politice al Universităţii din Bucureşti, Daniel Barbu a publicat până acum mai multe volume: “Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Age” (1998), “O arheologie constituţională românească. Studii şi documente” (2000), “Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească” (2001), “Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă” (2004), “Politica pentru barbari” (2005).
