Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a hotărât ca de la 1 noiembrie 2010, calea ferată Oraviţa-Anina, una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase căi ferate montane de ecartament normal din Europa, să fie închisă ca neprofitabilă. Linia este clasată ca monument istoric – ansamblu de valoare naţională, având codul în Lista Monumentelor Istorice 2004 CS-II-a-A-10949.02. Asociaţia pentru Arheologie Industrială din Romania – AIR face un apel către Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA şi către toate forurile de decizie în domeniu, pentru păstrarea în funcţiune a căii ferate Oraviţa-Anina.
Este vorba de o cale ferată construită de austrieci între 1847-1863 (cea mai veche de pe teritoriul României de azi, alături de linia Oraviţa – Iam) care, pe o distanţă de 33,4 km, are 14 tuneluri cu o lungime totală de 2084 m, 10 viaducte cu o lungime totală de 843 m, ziduri de sprijin ale versantilor pe o lungime de aproape 10 km si taieturi în munti pe o lungime de 21 km, precum şi 7 gări. Este o excepţională realizare tehnică şi una dintre cele mai abrupte căi ferate fără cremalieră din Europa, fiind deseori comparată, pe bună dreptate, atât datorită calităţilor sale tehnice ,cât şi frumuseţii peisajului, cu linia austriacă Semmering înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Publicul a apreciat valoarea acestei căi ferate la emisiunea-concurs RESTAURARE de la TVR1, în anul 2009, când, în clasamentul final s-a numărat printre câştigători, la concurenţă cu cetatea Sighişoarei, cetatea Făgăraşului sau alte monumente de marcă ale României.
Cu siguranţă linia nu este profitabilă în modul în care Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a înţeles să o exploateze sau a ştiut să(nu)-i facă reclamă. În mod paradoxal, Societatea Feroviara de Turism “S.F.T . – C.F.R .” SA, creată tocmai pentru exploatarea unor astfel de linii istorice cu potenţial turistic, nu a utilizat acest traseu, cel mai spectaculos şi valoros din ţară. Atunci când este vorba de valori ale patrimoniului cultural naţional, nu rentabilitatea ar trebui să fie însă principalul criteriu de evaluare.
Interesant este că turiştii străini – majoritatea din Austria şi Germania, ţări cu tradiţie în turismul feroviar – fără ca liniei să i se facă vreo reclamă în străinătate – vin vara în număr mult mai mare decât românii: renumele căii ferate Oraviţa-Anina zboară doar prin viu grai şi internet, prin pozele transmise de cei care au parcurs-o cu trenul. De asemenea specialişti din România şi străinătate sunt deosebit de interesaţi de această excepţională realizare tehnică de la jumătatea secolului al XIX-lea despre care au publicat numeroase articole şi studii.
O promovare organizată la nivel central (Ministerul Turismului, Regionala de CF Timişoara, Societatea de Turism Feroviar etc) va putea face mult mai mult. Parteneriatul direct cu asociaţiile de “Eisenbahnfans” sau cu retele de turism industrial din Europa va aduce cu siguranţă mai mulţi vizitatori. În cazul în care CFR nu mai poate administra eficient acest traseu, o parte dintre responsabilităţi pot fi preluate de cele două primării – Oraviţa şi Anina, care şi-au arătat deja disponibilitatea în acest sens prin demersuri oficiale. Specialişti străini cu experienţă în recuperarea unor astfel de trasee istorice pot fi cooptaţi în proiecte cu finanţare europeană.
Aşa cum ştim din experienţe anterioare de linii închise şi şi intrate în „conservare” (a se vedea linia cu cremalieră Bouţari – Subcetate, dispărută în întregime) oprirea circulaţiei trenurilor (decisă de conducerea CFR Călători începând cu data de 1 noiembrie 2010), va duce în mod sigur la degradarea ireversibilă şi extrem de rapidă a liniei. Se va fura totul, de la şine la cabluri de semnalizare, de la cărămizile cantoanelor din 1863 la arcurile vagoanelor. 33 de kilometri prin pădure şi pe abrupturi stâncoase sunt greu de păzit, iar zona întreagă, defavorizată, cu o rată a şomajului ridicată, supravieţuieşte în parte şi datorită recuperării de material…
O singură pereche de trenuri pe zi ar asigura supravieţuirea acestei importante căi ferate până la găsirea unei soluţii de exploatare turistică profitabilă, ce ar oferi locuri de muncă şi ar contribui la dezvoltarea economică a zonei. S-ar putea asigura un viitor turistic unei întregi zone defavorizate: Oraviţa, Anina, Reşiţa şi restul localităţilor implicate în minerit şi metalurgie, unde şomajul este deosebit de ridicat dar frumuseţile naturii, rezervaţiile naturale, tradiţiile locale şi patrimoniul construit (nu în ultimul rând cel industrial) pot constitui tot atâtea atracţii turistice.
Dacă această abordare ar fi fost pusă în practică de CFR, linia Oraviţa – Anina ar fi fost acum, după 20 de ani de “capitalism”, una dintre atracţiile României în lume. Oraviţa – Anina ar fi putut deveni un brand…
Asociaţia pentru Arheologie Industrială din Romania – AIR face un apel către Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA şi către toate forurile de decizie în domeniu, pentru păstrarea în funcţiune a căii ferate Oraviţa-Anina. În acelaşi timp AIR, organism afiliat Comitetului Internaţional pentru Conservarea patrimoniului Industrial (TICCIH), îşi oferă colaborarea pentru realizarea studiilor necesare, precum şi pentru cooptarea de specialişti străini în vederea elaborării unui plan de punere în valoare şi promovare a acestei bijuterii tehnice. „Suntem convinşi că sute de entuziaşti ai căilor ferate din România vor dori, de asemenea, să contribuie la salvarea acestui monument tehnic de valoare europeană.”, a precizat AIR.
olteanu danut din comanesti bc.0767846935. am circulat in 1980 pe linia oravita-anina.nu am fost c.f.r.-ist,dar indragesc calea ferata din 1956.in ziua de 27 mai 1978 am fost simgurul calator din ultimul tren care a circulat pe linia boutari -sarmizegetusa.locomotiva40007.mecanicul radu ion ,fokistul timisanu viorel.VREAU SA SE INFIINTEZE SI IN ROMANIA UN CLUB AL PASIONATILOR DE LOCOMOTIVE CU ABUR.am cumparat din R D G un disc pe care sint inregistrate multe locomotive cu abur.cine mai are cartea EPOPEEA FEROVIARA ROMANEASCA? SA TRAIASCA PATRIOTII. sint suprastresat.