Revine tot mai des şi cu accente tot mai acute tema relaţiei dintre intelectuali şi Putere. Cu nuanţe care ţin de exercitarea Puterii politice, a Puterii simbolice sau oculte, răspunsurile (re)pun pe tapet rolul intelectualilor obedienţi Puterii (trecătoare) de astăzi în sacrificarea idealurilor şi standardelor democratice pentru care cei mai mulţi dintre deţinătorii cu panaş ai unor sinecuri publice de la noi au luptat ori s-au făcut remarcaţi în spaţiul public. Faptul că H.R. Patapievici a primit recent Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler nu spune prea multe despre autorul unor cărţi bine scrise şi cu succes la public ci, mai degrabă, despre fundamentalismul său politic. E uimitor să vezi cât de bine funcţionează dubla măsură în principiile etice ale intelectualilor care îl susţin oricum pe Preşedintele Băsescu.
Când colegul de idei şi de traseu politic al domnului Patapievici, infatigabilul domn Vladimir Tismăneanu, ne prezenta cu sârg lecţia americană prin care funcţionarii publici, fie ei şi intelectuali de marcă, se abţin să ia şi să exprime poziţii politice partizane, pro sau contra măsurilor guvernamentale, intelectualii care au susţinut şi mai susţin Puterea s-au făcut că nu văd cum funcţionarii culturali ai statului români de prim rang precum H.R. Patapievici şi Mircea Mihăieş înalţă ditirambi ayatollahului portocaliu şi sistemului lui tribal şi clientelar. Ceilalţi, “neangajaţii portocalii”, au fost trimişi dintr-un condei la groapa istoriei, în timp ce intelectualii Puterii au scris şi au rescris, după cum le-a căzut bine, istoria României de azi pe mâine.
Prin nu ştiu ce nefericită alchimie, H.R. Patapievici, cel care în noaptea de 21 decembrie 1989 a împărţit celula Securităţii de la Jilava cu Varujan Vosganian şi Florin Iaru, pentru că participase la protestul anti Ceauşescu, a devenit un funcţionar din serviciul de propagandă al sistemului politic Băsescu. Nu îl pot credita pe dl. Patapievici nici de lipsă de inteligenţă, nici de lipsă de luciditate, pentru schimbarea sa profundă de personalitate: să lupţi împotriva unei tiranii, fie ea numită Ceauşescu, pentru a susţine o alta, tiranie de catifea, e adevărat, numită Băsescu! La fel e cazul scriitorului Mircea Mihăieş, alt funcţionar al statului român, un om căruia îi citesc cu certe delicii de lectură cărţile, dar căruia nu îi pot suporta oportunismul, agresivitatea sa funciară şi, deseori, un bădărănism cu ochelarii pe frunte.
Şi în trecut, şi în prezent, intelectualii care au susţinut Puterea au făcut-o din carierism, oportunism, lipsă de caracter, frustrare, diverse “foloase materiale”. Aceşti intelectuali au crezut că pot scrie/rescrie istoria şi axiologia timpului lor. Au sfârşit, cu excepţiile care confirmă regula, cu o tinichea grea de coadă şi cu referinţele cele mai puternice ale dispreţului.
Dan Mircea CIPARIU
Dragă Dan Mircea,
Don Cipario,
adaug un comentariu mâine, dacă pot.
Acum, sunt incapabil să o fac.
Cu atât mai mult cu cât pe câţiva, dintre cei de care te ocupi, îi cunosc de un amar de vreme.
La fel de perplex ca tine, – pe cât mai curând,
Şerban
Felicitari Dan Mircea Cipariu.
[…] Un articol pertinent, bine scris… http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/intelectualii-puterii-si-sacrificarea-idealurilor-democratice/ […]
Dragă Dan Mircea,
încep printr-un (aproape) loc comun: adolescenţa e un scurt răstimp la ieşirea din cvasisomnolenţa stării de crisalidă, când ne pregatim s-ajungem fluturi (ori, numai, fluturaşi sau fluşturatici). Ea ţine de un anotimp auroral, când totu-i promisiune, premisă şi speranţă. E anotimpul legămintelor naive, al purităţii şi intransigenţei, al jurământului lui Labiş, bunăoară, „noi nu, niciodată noi nu!”… Or, îndeobşte, primul pas de după e al „trădării idealurilor” pure, al compromisului şi al tranzacţiilor impure, al îmbătrânirii premature.”Trădarea idealurilor”, după aceea a adolescenţei, aduce a fatalitate, a involuţie biologico-morală, inevitabilă (mai mult sau mai puţin). Pentru că tentaţiile sunt multe, iar viaţa, din păcate, tot mai scurtă. Recădem în stadiul iniţial, de larve lacome şi crude. Fără ca, totuşi, să mai fie vorba de graţia şi naivitatea vârstei „crude”. Încât, cu timpul, vorba lui Argezi, „… iţi devine sacru şi nasturele de la tunica vardistului”, – în cazul, bineînţeles, că dumnealui nu dă cu cascheta de pământ.
Dragă Dan Mircea,
după cum vezi, cam fac eseu, fără a da lecţii de morală, – într-un olat în care prea puţini mai au habar
de sensul acesteia din urmă, ca şi de, eventual, onoare, ca somaţie şi ca ultimatum: „Tout est perdu, fors l’honneur”! A spus-o un rege dintr-un mult mai alt veleat (fapt pentru care eu sunt regalist).
Te felicit pentru faptul, aşadar, ca, ridicând problema, vei intra-n dialog cu alţi trei-patru mai… neeseiştii decât sunt eu, – Şerban
Dragă Don Şerban,
Mi-a căzut bine eseul tău despre ieşirea din starea de crisalidă. Tocmai citesc o carte, „Anul Zen” de Henri Brunel, şi un proverb zen: „Natura de Buddha există şi în criminal”. Încerc să judec, cât pot, fără mânie şi fără resentimente. Pur şi simplu, nu pot accepta ca nişte oameni dotaţi cu inteligenţă să lase la vedere şi în dezbatere doar partea lor „criminală”…
Mulţumiri lui Alexandru Petria pentru susţinere.
Toate cele bune,
Dan Mircea CIPARIU
Soroc
de Marius Adrian Porojnicu
Toamna trista:toamna grea,
Plumbul cerului apasa !
Goala-i masa, vremea-i rea
Si e tot mai frig in casa !
Si tacerea-i tot mai mare
Ganduri rele-s tot mai multe,
Fiecare-si cata ghioaga,
Ori securea si-o ascute….
Plumb topit au in privire,
Fruntile-s mai incruntate,
Buze arse ca de sete,
Sete mare de dreptate….
O tacere de mormant:
Imposibil dialogul,
Rar,s’ aude cam atat:
-Se apropie sorocul !
Sterge lacrimi pe furis,
Mama pruncului flamand ,
Cateodat’, din batatura,
Auzi cainele urland….
Spaima-si face loc in sanul,
Politrucului naimit,
Navalindu-i mintea stearpa,
Speriata de cutit !
Masurand un timp ramas,
Pan’ la ceasul potrivit
Totul intra in cadenta
Ignatului prorocit….
––––––––––––––––– –-
Deadline
Sad autumn, hard fall
Thea lead sky is pressing!
The table is empty, the weather is bad
And inside the home is so cold!
And the silence his growing
The evil thoughts are summing up,
Everyone is singing at its mace,
Or is sharpening its ax ….
They have molten lead in their glance,
Their brows are frowning,
Their lips are thirst-like burned,
So thirsty for justice ….
Gravelike silence:
Dialogue is imposible
Rarely, you may just hear:
-The deadline is approaching!
She is silently wiping the tears,
She, the mother of the hungry baby
And sometimes, from the barnyard,
It’s heard the dog howling ….
Fear is settling inside the chest,
Of the corrupt politician,
Dashing his empty mind
Which is so scared by the knife!
Measuring the remaining time
Until the right moment
Everything is in the cadence
Of the predicted Ignat*….
*the day of 20 november when the Romanian peasants are sacrificing the pigs which they’ve been raising for an entire year
http://www.youtube.com/watch?v=V-exUcTmbQ8
Cumplit de adevarat,
Bravo Mircea