Halloweenul este, potrivit unora dintre istorici, asociat cu festivalul celtic Samhain care, în traducere, ar însemna „sfârşitul verii”. Un obicei care apoi a fost perpetuat şi celebrat de-a lungul perioadei medievale. Dacă iniţial era un festival al recoltei, când oamenii se rugau zeilor pentru ofrandele câmpului, ulterior, el a fost asociat cu festivalul creştin “Ziua tuturor sfinţilor”. În zilele noastre fie că privim Halloween-ul ca pe un moment ce încheie zilele benefice ale anului şi ne pregătim de cele nefaste, fie că îl celebrăm trăgând cu ochiul la ţări precum Canada, Irlanda, Anglia sau Statele Unite, el devine, înainte de toate, o ocazie de a ne distra.
31 octombrie 2010 a devenit, de câţiva ani, o zi de sărbătoare şi pentru România. Activităţile “prescrise” într-o astfel de zi ar include farse, purtarea unor costume groteşti speciale, ce seamănă cu cele purtate la balurile mascate, aprinderea focului, înscenarea unor farse, poveşti cu fantome sau cu alte personaje înfricoşătoare, vizionarea unor filme de groază ş.a.
Graniţa dintre lumea reală şi cealaltă lume devine în noaptea de Halloween una precară, lăsând spiritelor o cale de a pătrunde în lumea noastră. Astfel, costumaţiile (schelete, vrăjitoare, morţi ş.a.) au avut în principal un rol de protecţie în faţa spritelor “rele”. Toate obiceiurile care au derivat din această nevoie de a se proteja a oamenilor, pot părea astăzi învechite, iar ideea unei astfel de celebrări – modificată, căpătând mai ales un scop de socializare.
La televizor, ca de fiecare dată, s-a făcut din ţânţar, armăsar. Am văzut mame intervievate, care nu ştiau să ofere o explicaţie atunci când erau întrebate dacă ştiu de ce îşi doresc odraslele lor costume de Halloween. Vânzătorii nu ştiau de ce vând costume parcă desprinse din filmele horror, de ce se preferă negrul, culoarea focului- portocaliul…Totul se reducea la bucuria vânzătorului de a face comerţ, şi a mamelor de a ţine pasul cu noile mode.
Oricare ar fi motivul pentru care unii preferă Halloween-ul (alţii Valentine`s Day-ul, alţii sărbătorile mai autohtone), cu siguranţă, comercializarea unor variante ale spiritelor rele nu se termină aici. Iar ştirile posturilor pe care le rumegăm seară de seară la televizor, ne trec cu nonşalanţă de la dovleci, la Guvernul Boc, încât, după o salată de boeuf auditivă şi vizuală, îţi vine să arunci şi tu cu un schelet în televizor.
Andra Rotaru
