La Editura Polirom a apărut volumul semnat de Günter Grass, “Aparatul de fotografiat”, în traducerea din limba germană şi note de Ana Mureşanu, colecţia “BIBLIOTECA POLIROM. Proză XX”. “Aparatul de fotografiat” este cea mai recentă carte a lui Günter Grass, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1999.
“Aparatul de fotografiat” (2008) este un experiment autobiografic în care Günter Grass se foloseşte de vocile celor opt copii ai săi şi de amintirile acestora despre tatăl lor, întotdeauna ascuns în spatele maşinii de scris. Dacă în “Decojind ceapa” Grass scria despre propria tinereţe până în momentul publicării primului roman, “Toba de tinichea”, de data aceasta vorbeşte despre perioada 1960‑1990, văzuta din perspectivele contradictorii, critice, tandre şi uneori acuzatoare ale copiilor săi. Aparatul de fotografiat care dă titlul cărţii este un instrument realmente magic, ce poate surprinde trecutul şi viitorul deopotrivă, dar şi adevărul dincolo de detaliile trecătoare. Un model Agfa de modă veche, aparatul este folosit de Marie, asistenta lui Grass, iar instantaneele surprinse de aceasta îl inspiră pe scriitor şi îi fascinează pe copii prin puterea lor asupra vieţii şi asupra artei. Cartea a fost receptată de critica literară drept un experiment extrem de îndrăzneţ, „cea mai bună scriere a lui Grass de multă vreme încoace”.
„Aparatul de fotografiat” este o autobiografie deghizată, în care autorul le dă cuvântul celor opt copii ai săi, născuţi de patru mame. Scriitorul se strecoară pe neobservate în acest concert de voci pentru a aduna şi a înregistra anecdote şi confidenţe, discuţii despre amorurile lui sinuoase, despre opţiunile politice, călătorii, preferinţe estetice şi relaţii de familie. În chip de comentarii la o serie de instantanee neobişnuite, copiii lui Grass recompun istoria tumultuoasă a propriei familii, aducându-l în scenă, ca nişte maeştri-păpuşari, pe tatăl lor şi poveştile sale.” , a scris L’Express.
„Experiment ficţional şi, în acelaşi timp, o continuare, la un alt nivel, a mărturisirilor începute în “Decojind ceapa”, “Aparatul de fotografiat” îl număra printre personajele sale pe scriitorul însuşi, într-o ipostază inedită: aceea de tată. În acest dialog regizat cu subtilitate şi măiestrie, amintirile se contrazic sau se suprapun, rivalităţile reînvie şi, sub ochiul atotvăzător al magicului Agfa Box, dorinţele cele mai tainice ies la iveală.” (Publishers Weekly)
„Pentru mine, politica şi literatura nu au fost niciodata contrarii care se exclud: limba în care scriu suferă de politică; ţara în care scriu îndură din greu consecinţele politicii sale; cititorii cărţilor mele sunt, ca şi mine, autorul, marcaţi de politică. Ar avea prea puţin sens să caut idile apolitice, căci, pe nesimţite, chiar şi metaforele lunii au devenit macabre.”, a scris Günter Grass.
